12 parti inutile ale corpului uman

Unele părți ale corpului nu mai servesc la aproape nimic, ele fiind ''resturi'' rămase de la strămoșii noștri, în urma evoluției speciei noastre de-a lungul erelor. Revista americană Slate recenzează douăsprezece dintre aceste organe vestigiale, cu mențiunea că rolul unora dintre ele este încă cercetat și dezbătut de oamenii de știință. 

1. Măselele de minte 
Unii și-au scos deja măselele de minte, lucru normal deoarece acestea sunt inutile nefiind loc suficient pentru ele în gură. Conform cotidianului britanic The Independent, acestea ar fi servit strămoșilor noștri pentru a mesteca unele alimente, însă, în urma schimbării alimentației, maxilarele au suferit modificări în timp.

2. Mușchii auriculari 
Acești trei mușchi sunt situați în jurul pavilionului urechii. Singura problemă este că, spre deosebire de alte mamifere, nu știm să ne mișcăm urechile.

3. Amigdalele 
Aceste tonsile pot fi observate în spatele gâtului, la dreapta și la stânga. În mod normal, ele au rol de apărare contra germenilor, însă această funcție este atât de insignifiantă astăzi încât persoanele cărora, din diverse motive, le-au fost eliminate amigdalele nu prezintă riscuri bacteriologic.

4. Apedincele 
Utilitatea acestei protuberanțe aflate la intersecția intestinului subțire cu cel gros este dezbătută intens între două tabere — cei care susțin că acesta nu servește la nimic omului contemporan și cei potrivit cărora acest țesut ar fi util în lupta cu anumite bacterii intestinale asociate cu indigestii grave sau episoade diareice.

5. Tuberculul lui Darwin 
Această proeminență auriculară cartilaginoasă situată la marginea urechii reprezintă, de fapt, o anomalie congenitală.

6. Sfârcurile la bărbați 
Evident, bărbații nu pot produce lapte pentru a-și hrăni copiii. Și, totuși, au sfârcuri. Acest lucru se întâmplă deoarece în primele faze de dezvoltare ale fătului acesta nu are sex. Ulterior, testosteronul este cel care decide sexul fătului — fie masculin, fie feminin, potrivit Science ABC.

7. Plica semilunară 
Situată la marginea ochiului, aceasta nu are nici o utilitate pentru vedere.

8. Coccisul 
Această ''sudură'' de formă triunghiulară formată din patru vertebre, supranumită noadă, ar fi o ''rămășiță'' de pe vremea în care strămoșii noștri au avut coadă.

9. Sinusurile 
Rolul sinusurilor este și el intens dezbătut astăzi. Aparent, acestea nu ''servesc'' decât la acumularea mucusului și la declanșarea de infecții și dureri de cap. Însă unii cercetători susțin că sinusurile ajută la încălzirea și umidificarea aerului inhalat, un lucru determinant pentru forma craniului și pentru rezonanța vocii.

10. Părul 
Anterior, părul a ținut de cald strămoșilor noștri, potrivit The Independent, o utilitate care nu își mai găsește locul astăzi.

11. Vezica biliară 
Acest organ tubular situat în abdomen, chiar sub ficat, servește ca ''magazie'' pentru bilă în vederea utilizării acesteia în procesul digestiei. Însă reprezintă de multe ori cauza unor probleme, de la simple inflamații la cancer.

12. Mușchiul erector al firului de păr 
Acest mușchi situat la baza fiecărui fir de păr a servit în trecutul îndepărtat pentru a îi ajuta pe oameni să pară mai mari și mai voluminoși în fața pericolelor, așa cum se întâmplă în cazul animalelor care se zbârlesc atunci când se simt amenințate. 

Test psihologic "CELE MAI DIFICILE INTREBARI DE PE PAMANT"

Test psihologic "CELE MAI DIFICILE INTREBARI DE PE PAMANT"
În viață omul se confruntă cu situații dificile care, luate la un loc, determină soarta lui. La prima vedere, situațiile par a fi ireale. Însă, multe din ele se pot întîmpla în viață. Răspundeți la întrebări ținând cont de următoare condiție: odată aleasă, varianta de răspuns nu poate fi schimbată niciodată în viață. Însemnați cîte variante de a și b ați ales.
1.
a)Să întâlnești jumătatea ta, cu care să trăiești pînă la adînci bătrînețe.  
  b)O dată în viață să primești un miliard de lei

2.
a)Să schimbi oficial numele pe Hitler.
   b)Să nu mai guști niciodată nici o bucățică de ciocolată.

3.
 a)până la moarte să te refuzi de televizor, internet, calculator, și să nu poti folosi pentru internet nici calculatorul cuiva
b)să nu ai prieteni

4
a)să trăiești cu un om, care te schimba permanent, însă în care tu ai încredere
b)să trăiești cu cel ce îți este fidel, însă pe care tu îl schimbi

5.
a)să-ti sacrifici viața pentru alt om (aici aș adăuga o concretizare- pentru un om apropiat)
b) să-și sacrifice cineva viața pentru tine

6.
 a)să fii bolnav toată viața,
b)să omori 5 cățeluși mici și drăgălași

7.
a)să te refuzi de calculator și televizor pentru un an
b)să mănânci o săptămână numai muștar

8.
a)să stii data exactă a morții tale
b) să știi cauza sau circumstanțele morții tale

9.
a) să poți vedea viitorul
b) să poți călători în trecut

10.
a)să simți mirosuri neplăcute, pe care alții nu le simt
b) să emani mirosuri neplăcute, dar să nu le simți


Interpretarea rezultatelor

Cîte variante de a ai ales?

1-3-Epicurist. Epicur spunea- Fă totul ca viața să-ți reușească. Scopul tău- să-ți satisfaci dorințele, și nu neaparat pentru a lua ceva de la altul, ci pentru a-ți potoli suferințele.Însă, dacă ai luat 0-2 puncte, esti egoist. Îți croiești calea în viață cu coatele. E greu de presupus ce se va întâmpla dacă cineva se va pomeni cu tine pe o insulă izolată.

4-6-Gedonist. Ești puțin egoist, ca și majoriatea oamenilor. Uneori îți impui superioritatea, dar aceasta nu e sensul vieții tale. Numai uneori le amintești altora că exiști ca să nu te pomenești tot timpul jucând roluri secundare. Esti un membru onest al societății. Cu tine oamenii se simt confortabil. Poți sacrifica interesele proprii. Ai avut noroc de părinți care te-ai educat corect.

7-10 -Altruist. Ai inimă mare. Permanent faci sacrificii. Trăiești pentru alții.Unii demagogi afirmă, că ajutându-i pe cei slabi, intervenim în evoluția naturală a speciilor. Însă civilizația se dezvoltă în mare parte anume datorită altruiștilor. Datorită persoanelor ca tine, societatea progresează.

9 lucruri stranii caracteristice organismului.

https://www.adme.ru/zhizn-nauka/9-strannyh-veschej-kotorye-delaet-telo-dlya-nashej-zaschity-1400115/
1.Căscatul-organismul astfel își răcește creierul, reduce tensiunea nervoasă și îl asigură cu oxigen.
2. Strănutul- reflex respirator de protecție, declanșat la acumularea microbilor și alergenilor în căile respiratoare.
3. Sughițul- apare după ce mâncăm repede, cu poftă, înghițând aer. Stomacul prin sughiț încearcă să se elibereze de aer.
4. Întinderea după somn-o facem inconștient, astfel ne ridicăm dispoziția și tonusul muscular.
5.Căderea (tresărirea) în somn- când omul adoarme, respirația brusc încetinește, pe când pulsul-nu în aceiași măsură. Creierul percepe aceasta ca semnal că omul moare, și îl trezește.
6.Cute pe degete-apar după baie, spălat, aflare îndelungată în apă- se presupune că le-am moștenit de la strămoși. Aceste cute permit cățărarea pe pietrele ude.
7. Pierderea memoriei- apare în urma șocurilor psihice, pentru a proteja creierul de suprasolicitare.
8. Piele de găină-erecția firelor de păr, moștenită de la strămoșii omului pe scara evolutivă. Astfel pielea încearcă să păstreze căldura.
9. Lacrimile-în afară de curățirea globilor oculari de impurități, se presupune rolul de distragere a atenției organismului de la situația traumatizantă.

Proprioreceptia

receptioneaza informatii de la proprioreceptori, le analizeaza si le transforma in informatii si date privind miscarile corpului, echilibrul si pozitionarea in spatiu

- la aceste actiuni importante participa si Analizatorul optic si Analizatorul stato acustic.

Ca orice analizator este  format din:

1) Receptorii ( proprioceptorii) care sunt:

- fusurile neuromusculare: se afla in structura fibreleor musculare striate; alcatuite din fibre musculare fara miofibrilele si nuclei, invelite de o capsula conjucativa ; sunt fibrine inervate de nervi vegetativi senzitivi si motorii;

- fusurile neuro-tendinoase: sunt situate la extremitatile fibrelor musculare, la inbinarea intre tendoane si fibrele musculare; sunt sub forma butonata sau fusisorma; au o inervatie vegetativa; au rol in relaxarea musculaturii si incetarea contractiilor musculare.

- corpusculul Vater-Pacini: sunt corpusculi incapsulati; sunt situati in capsulele articulare, in ligamente, tendoane, fascii, periost; transmit informatii privind presiunea si tractiunea exercitata la nivelului organului respectiv.

- terminatiile libere: sunt dendritele neuronilor pseudounipolari care se raspandesc in capsulele articulare si transmit informatii asupra durerii

2)Calea de conducere:

- exista un segment comun, atat pentru sensibilitatea constienta cat si pentru cea inconstienta;

- pleaca de la receptorii, trece prin maduva spinarii, unde formeaza fascilolele Fleming si G apoi ajung in bulbul rahidian; de aici cei pentru sensibilitatea constienta trec in talamus si direct in scoarta, iar cei pentru sensibilitatea inconstienta merg prin pedinculii cerebelosi si ajung  pe scoarta.

3)Segmentul central:

- se afla in lobul parietal, girusul postcentral.

Timpul individual. Minutul individual

Timpul individual. Minutul individual

Studiul   mecanismelor   perceperii  individuale a timpului   ramine  in  decurs  de  multi  ani  una  din   cel  mai  importante  probleme  psihofiziologice(  П.Линдсей, Д.Норманб,1974; Н.Н.Данилова, 1998; С.Л.Рубинштейн_ 1999;   А.В.Парняков, 2002). In   ultimii   anii  atentia  cercetatorilor  a  fost  indreptata  catre  perceptia  timpului. Ea  se    poate  lua   in  consideratie  ca  reflectarea obiectivă  a   creierului  (  Д.Б.Эльконин , 1960; 1978;  П.И. Сидоров,  А.В. Парняков, 2002). Important  e  ca  omul   percepe  timpul,  ne  avind  pentru  aceasta  analizatori  speciali.  Timpul  se  percepe  prin  miscare, realizarea  proceselor  fiziologice. In  afara  de  aceasta  ea  se  poate  de  evalua  de  catre  om   cu  ajutorul  instrumentului  special- cronometru. Pentru  perceperea  timpului   e  necesară  coordonarea  activitatii   a  unui numar  de  analizatorii,  ca un  sistem  integru -  un  tot  intreg.
 Se evidentiază  mai  multe  variante    de  percepere  a  timpului    :  << oprirea  timpului>>  , <<lungirea  timpului>> , << pierderea  perceperii  timpului>>  ,  << incetinirea  timpului>>  ,  << accelerarea  timpului>>, << numararea  inversă  a  timpului>>.   Dereglarea      perceperii  a  timpului   se  intilneste   in   special  în   mai    multe  tipuri   de  afectari   a   emisferei  cerebrale dreapte. Iar   adaptarea    individului   la    timpul    curent    este   o  conditie  necesara   de   orientare  in    mediu  inconjurator  (Ю.В.Корягина, В.Г.Тристан, 2001).

Reproducerea  exacta  a   intervalelor  de  timp- criteriile  starii  optimale   a  organismului.

Una  din  metodele  traditionale  a  studierii  proceselor   de   evaluare  a  timpului  este    minutul  individual   sau   secunda  individuala . Aceste   metode   cer   de  la  subiectii      numarari  interne   a  diferitor  intervale  de  timp.  Din  momentul    propunerii   testului     “ minutului  individual”   de  catre  F.Halberg  in  1969,      practic    toate   cercetarile   de  baza    din  acest    domeniu    folosesc   aceasta   metoda.   Esenta    ei     e  urmatoarea   :  la  comanda   experimentatorului   ,   subiectii  trebuie   sa  inceapa   sa  numere  timpul    individual    de  la   1   pina   la  60  de  secunde  (   la   sfirsit     numarul   <   60>  se   spune   tare)  .  In    acelasi   timp   experimentatorii    fixeaza   cu  ajutorul    cronometrului     inceputul  numararii   si   sfirsitul   lui.                                  
      Testul   minutului individual   a  gasit  o  larga   utilizare    in  diferite   domenii  a   psihologiei    si  a  medicinei:  el   se  intrebuinteaza    la  studierea    adaptării  organismului,   pentru   prognozarea   reusitei   in  sport,    pentru   evaluarea   decurgerii   proceselor      psihopatologice   etc.  Aparitia   tehnologiilor  noi   a   marit   posibilitatea   inregistrarii    numararii   individuale    a  timpului .  Subiectii    in   toate  cazurile   trebuiau  sa  numere  individual  timpul .  In  mai  multe   cercetari  cu  folosirea    <  minutului  individual>  a   fost  demonstrat   ca  durata     intervalului   de  timp    poate   sa  varieze   la  mai  multi  subiecti.  Astfel  se  poate  de  diferentiat  indivizii  cu   <minutul individual>     mai  mic decit  60  de  secunde.  Altii,   dimpotriva,   au  minutul  individual   mai  mare  decit   60  de   secunde.  In  sfirsit   unii  din   subiectii  acestui  experiment  au  indicat  exact  durata  unui  minut.   (A  fost   stabilit  ca   numararea  individuala    a  timpului  depinde  de  starea  emotional  a  subiectilor.   Timpul    poate  sa  se  <mareasca> sau   sa  se  < micsoreze>.  Subiectii   ce  se  caracterizeaza   printr-un  nivel  ridicat  de  agitatie ,   au  o   micsorare   a  duratei  “  minutului   individual”  .  Mai  mult  decit  atit , orice  influenta  ce  provoaca   tensiune,  neliniste , duce  la  micsorarea  numararii  si  ,  respectiv,    la   subaprecierea  duratei  intervalului  de  timp in  cursul  experimentului. Legatura  dintre   agitatie   si  redarea   minutului   individual  nu  este   clara. La  adolescenti  nivelul  ridicat  de  agitatie  e  strins   legat  cu   durata    minutului  individual. Deci, în timpul agitatiei  durata  redarii  intervalului  de  timp  a  fost  mai  mare,  decit la  adolescentii  mai  putini  agitatii.  Dar la  copii  cu  nivelul  de  agitatie   inalt    marimea  minutului individual   a  fost  mai  mica  in  comparatie  cu  alti subiecti.

                       

·        Persoanele   cu  o  adaptare  buna  la  diferite   greutatii  (  atit  fizice  cit  si  psihice)   au   o  foarte   mica  deviere  de  la  minutul astronomic: plus  sau  minus  3-5 secunde,  ei  numara  60-65 secunde.

·        Persoanele   cu  o  adaptare    mai  rea   au    minut  individual    scurt   -  46,2- 47,0  secunde.

·        Persoanele   ,  ce  au  oprit  cronometru   la   40  secunde,  de obicei  ,  au o    slaba  adaptare la  greutatile   fizice.

·        Persoanele  psihic   ne echilibrate  ,  in  deosebi  cei  care  au  avut  tentative de  sinucidere   au  oprit   cronometru peste  30  secunde   sau  chiar  la  27-22  secundă.

În maladii    de asemenea    se  schimba  durata  minutului  individual, ea  devenind  mai  scurta  ,  cu  cit  e  mai  gravă boala. Marirea    duratei  minutului  individual    coincide   cu  micsorarea  temperaturiii  corpului . Pentru  persoanele  ce  se  afla  in  stare  de  depresie  timpul    se scurge   foarte  greu.

anul individual

Anul endogen

Încă la mijlocul secolului trecut, savanții biologi au constatat că la păsări și animale, ciclul intern nu se încadrează în cadru aninului calendaristic.Apoi medicii K. Fisher, E. T. Pengelly au efectuat o analiza înregistrînd timp de 30 ani istoria medicală a uniu pacient și au relevat existența și la om a anului individual.

Această descoperire a fost imediat cofirmată de către studiile ulterioare a diferitor savanți. Cronobiologul A. Rainberg din Franța a stabilit că multe procese fiziologice sunt supuse unui ciclu anual endogen. În activitatea comună cu cronobiologul F. Halberg ce a cîștigat faima mondială, cercetătorii au raportat rezultatele unei observații timp de 16 ani a unui om sănătos, la care în fiecare zi în acest timp se colecta analiza urinei de dimineață, determinînd  nivelurile hormonului 17- ketosteroids, care indică schimbări în procesele metabolice din țesuturile periferice. Valorile maxime a acestuia sunt stabilite dimineața, iar cele minime noaptea. Acest hormon influențează activitatea enzimelor și capacitatea lor de adaptare. Rezumînd rezultatele observațiilor pe acest termen de lungă durată, savanții au ajuns la concluzia cu privire la existența unui ciclu anual la om.

   În anul 1971, A. Rainberg a constatat că în bioritmurile cu o perioadă de un an există variații ale ritmului cardiac, temperaturii corpului, reacțiilor la produse alimentare, activității sexuale. Cîțiva ani mai tîrziu, alți cercetători au analizat 11500 de înregistrări - electroencefalograme și de asemenea au constatat ciclicitatea anuală a  alfa și beta ritmurilor.

  Unul din autorii acestei cărți, în 1975 a formulat ipoteza că ciclul anual endogen începe de la momentul conceperii sale și se termină la 3 luni după data nașterii. Este interesant faptul că în Orientul Antic, copilul este cosiderat că are un an de viață după 3 luni de viață.

  În primele 6 luni de la concepere ser produce o ”construcție” a diferitor organe și sisteme, și cu fiecare lună crește intensitatea metabolismului, și activitatea motorie a fătului. Următoarele 6 luni, începînd de la a 7-a include 3 luni de dezvoltare intrauterină și 3 luni de dezvoltare postnatală-extrauterină. În timpul acestor 6 luni, crește intensitatea proceselor metabolice în a 8-a lună de sarcină, crește și activitatea motorie, în cea de-a 9-a lună, fătul crește semnificativ și are loc pregătirea lui intensă pentru viață, la noile condiții de mediu: temperatură, activitate locomotoare, care sunt necesare pentru a suge laptele mamei.

  În cadru dezvoltării embrionare savanții au identificat perioade critice, în care crește vulnerabilitatea fătului și posibilitatea de al trauma. Aceste perioade sunt: 1-a, 3-a, 5-a și a 9-a lună. Cu o lună înainte  de naștere are loc o perioadă de acumulare a energiei, crește rezerva de glicogen în ficat, în mușchi. Procesele intensive se stabilesc în tot organismul și crește în special vulnerabilitatea lui. În prima etapă a nașterii normale, concentrația anumitor hormoni în sînge crește de 20 ori, ce depășește nivelul caracteristic pentru omul adult intr-o situație stresantă (sauna finlandeză, infarct miocardic). Astfel, stresul fetal care se desfășoară în timpul nașterii are rol de adaptare la condițiile noi de viață. Se presupune ca acest stres este memorat in memoria genetica a omului, si in fiecare an in perioada precedent cu  regularitate apare una și aceeași reacție a organismului, care se manifesta mai pronuntat in conditii de stres. Iar o competiție responsabilă este de asemenea un stres puternic.

   Cercetătoarea sovietică T. Sapoșnicova, comparînd datele a 7080 sportivi de performanță, a stabilit că rezultate mai bune au fost obținute în prima lună după data nașterii, în lunile a 5-a, a 6-a, a 9-a și a 10-a, iar cele mai slabe - spre luna a 12-a. Au fost evidențiate cicluri plurianuale ale potențialului sportiv cu o durata de 3 ani la bărbați și 2 ani la femei.

   Potrivit ipotezei lui Tatu C., primul ciclul anual endogen se încheie la 3 luni după data nașterii copilului. Atunci a 9-a lună de dezvoltare embrionară coincide cu a 12-a lună calculată de la data nașterii ,și respectiv a 4-a lună de la data nașterii coincide cu prima lună de dezvoltare embrionară astfel încît de la aceasta a început al doilea an endogen. Programul genetic a perioadelor alternative de creștere a proceselor metabolice, precum și perioadele de creștere a activității fizice se repetă în fiecare ciclul endogen. Acest lucru este văzut prima dată în creșterea și dezvoltarea copilului și apoi în regenerarea organismului.

  Cunoasterea acestui domeniu al bioritmologiei nu este un motiv de panica, ci un ghid de acțiune pentru a lua măsurile necesare în orice situație, care ar mari mecanismele de protecție a organismului pe parcursul perioadelor nefavorabile.                                

Ritmurile diurne 

Bioritmurile constituie o forma de manifestare a integritatii organismelor, o fluctuatie periodica intre anumite limite ale unor procewse sau fenomene biologice, o variatie cronobiologica regulata. 

Notiunea de ritm include in sine totalitatea  proceselor si transformarilor bazate pe mecanisme si sisteme de autoreglare ce contribuie la o armonie, o organizare stricta a evenimentelor ce au loc in natura.

Fenomenele naturii care se repeta periodic, cum ar fi succesiunea zilei si noptii, anotimpurilor, fazele Lunii, activitatea solara, alternarea fluxului si refluxului marilor si oceanelor sunt numite ritmice si au o influenta decisiva asupraorganismelor vii, activitatii functiilor lor fiziologice, comportarii, capacitatii de munca, starii de sanatate, evolutiei bolilor,nasterii, mortii si altor procese.

Bioritmurile sunt caracteristice pentru toate nivelurile de organizare a materiei vii-de la cel molecular si submolecular pana la cel biosferic.

Bioritmurile se clasifica in

-ritmuri ecologice- ritmuri lunare, sezoniere, solare (11ani),diurne,

-ritmuri fiziologice-contractii ale inimii, respiratia, activitatea biolecvtrica a cortexului cerebral,intensitatea fotosintezei.

\numeroase bioriitmuri ce decurg in organismele vii au o origine endogena si s-au format in legatura cu schimbarile ciclice ce au loc in mediu inconjorator, mecanismul intern de masura a timpului fiind denumit orologiu biologic.

Exista mai multe ipoteze privind mecanismul endogen al bioritmurilor.

1. Ipoteza cronon. (Epr si Tracco)

consta in faptul ca exista un "cronon" adica un segment de ADN considerat ca substrat morfologic ce controleaza bioritmurile. In favoarea acestei ipoteze- utilizarea actinomicinei D care blocheaza sinteze polipeptidelor pe ribozomi si controleaza starea starea membranei neurale duce la dereglarea activitatii ritmice a celulelor nervoase, fiind legate de schimbarile de zi si noapte. Sinteza de ARN coincide cu un anumit timp al zilei si reflecta modul de viata al animalului. Asa la rozatoarele nocturne sinteza de ARN in celulele ficatului este mai mare dimineata, iar a proteinelor nucleare in prima jumatate a noptii.

2. Ipoteza membranara-ciclicitatea proceselor este legata de starea membranelor lipoproteice si permeabilitatea lor pentru ionii de K. Structurile membranare ale celulei avand proprietati de receptori, contrloleaza bioritmurile legate de actiunea factorilor de temperatura si fotoperiodism.

3. Ipoteza modelului multioscilator al bioritmurilor conform careia in organismul pluricelular poate functiona un "pacemaker" (stimulator) principal acre impune ritmul sau tuturor celorlalte sisteme incapabile de a genera procese oscilatorii proprii. Spre exemplu, epifiza se considera unul din conducatorii centrali ai ritmurilot, secratand melatonina care este legata cu fotoperiodismul. Conform opiniilor multor cercetatori, epifiza poseda un orologiu biologic propriu, mersul caruia se afla in corelatie cu factorii externi.

Calculeaza in ce zi  a ciclului inhtelectual, fizic si emotional esti.

Numaram zilele traite (cu anii bisecti). Suma o impartim la 33,28,23.

Aflam numarul ciclurilor pline. Pentru a afla ziua unui sau altui ciclu astazi, inmultim numarul de cicluri pline cu 23,28 si 33.

Rezultatul obtinut il scadem din numarul de zile traite.

Rezultatul va arata cate zile au trecut de la inceputul fiecarui ciclu.

Bioritmologie (portofoliu pentru masterat)

Descrierea cursului „Bioritmologie” în cadrul programului de studii

Denumirea universităţii: Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul in Chisinau)

Denumirea programului de studii: Biologie aplicată;                                                             Biologie modernă şi tehnologii în instruire

Ciclul: II

Denumirea cursuli: Bioritmologie

Codul cursului în planul de studii: S.03.A.18

Domeniul ştiinţific la care se referă cursul: Ştiinţe ale naturii, Ştiinţe ale educaţiei

Catedra responsabilă de curs: Biologia animală

Numărul de ore de contact: 37, Număr de credite ECTS: 5

Anul şi semestrul în care se predă cursul: anul II, semestrul III

Titular\Responsabil de curs: doctor conferenţiar, Coşcodan Diana

Descrierea succintă a corelării/integrării cursului cu /în programa de studii Cursul „Bioritmologie” contribuie la formarea competenţelor cognitive de căutare, de aplicare şi de analiză critică a informaţiei din diferite surse referitoare la ritmurile biologice, corelaţia dintre sistemele de organe, timpul individual.

Competenţe dezvoltate în cadrul cursului: ·         Competenţe cognitive: de căutare, de aplicare şi analiză critică a informaţiei din diferite surse referitoare la bioritmologie, corelaţia ritmurile exogene cu cele endogene. ·         Competenţe de învăţare: de autoevaluare a performanţelor profesionale şi de formulare de obiective cognitive şi de alegere a modalităţii/căilor de atingere a lor, printr-un proiect individual sau colectiv de perfecţionare profesională. ·         Competenţe de aplicare: de a aplica cunoştinţele obţinute în viaţa de zi cu zi, în activitatea profesională, în predarea Biologiei la şcoală. ·         Competenţe de analiză: de a evalua rolul ritmurilor biologice în activitatea organismului, de a elucida legătura dintre ritmurile biologice şi performanţele fizice şi intelectuale, de a elucida legăturile dintre maladiile psihice, nervoase şi dereglarea ritmului biologic, corelaţia dintre ritmul biologic şi sănătate. ·         Competenţe de comunicare: în limba maternă într-o manieră clară şi precisă, oral şi în scris, inclusiv utilizând tehnologiile informaţionale şi de comunicare, în diverse contexte socio-culturale şi profesionale, competenţe de comunicare în limbile moderne (citirea textelor de specialitate).

Finalităti de studii realizate la finele cursului: Să explice noţiunea de ritm biologic, Să evidenţieze rolul sistemului nervos central şi endocrin în reglarea ceasornicului biologic şi  apariţia unor desincronoze. Să elucideze sensibilitatea diferită a organismului la substanţe toxice, medicamente, durere în diferite perioade ale zilei. Să cunoască metodele de calculare a ciclurilor biologice, determinare a timpului individual, descifrarea ritmogramelor. Să evalueze resurse digitale şi textuale (manuale, rapoarte, portofolii) din domeniul bioritmologiei.

Prerechizite: Cunoştinţe de bază din biologie: fiziologie umană, psihofiziologie, anatomie. Studenţii trebuie să cunoască funcţiile sistemelor de organe, în special al celui nervos şi endocrin, noţiunea de factori stresogeni, sănătate, acrofază, factori ecologici, geografici, climaterici, sensibilitatea diferită la substanţe toxice.

Teme de bază: Obiectul de studiu al  bioritmologiei. File din istoria bioritmologiei. Fenomenele bioperiodice.Ritmurile activităţii solare şi ale cîmpului magnetic al pămîntului. Ciclul fizic, emoțional, intelectual. Bioritmurile principale la plante și animale. Reglarea ceasornicului biologic.  Organismul uman – ceasornicul biologic şi funcţional. Organizarea structural-funcţională a ceasornicului biologice. Clasificare bioritmurilor: Clasificare Hallberg (1969 г.), Clasificarea după Н.И. Моисеевa и В.Н. Сысуев (1961), Clasificare după  Смирнов В.М. (2004), Clasificarea după Гора Е.П. (2007). Perioadicitatea şi activitatea maximă (acrofaza) sistemelor organice funcţionale (SOF). Corelaţia dintre datele cronobiologiei şi a medicinei chineze tradiţionale. Cronobiologie. Cronotip.    Adaptarea organismului la altitudini: modificări ale sistemului respirator și ale metabolismului. Adaptarea organismului la altitudini: modificări ale sistemului cardiovascular și ale sângelui.      Adaptarea organismului la forțele de accelerare și decelerare.        Adaptarea organismului la adâncime: modificări ale sistemului respirator și ale metabolismului.       Ritmurile sistemului endocrin.        Bioritmurile plantelor..   Bioritmurile animalelor.   Adaptarea organismului la adâncime: modificări ale sistemului cardiovascular și ale sângelui.        Ritmurile biologice la copii. Rău de altitudini, adîncime, decompresiune. Maladiile provocate de altitudini și adâncimi.       Categoriile de altitudini și adâncimi în funcție de impactul lor asupra organismului.        Turele de noapte și bioritmul.

Strategii de predare-învăţare: Învăţare centrată pe student: prelegeri interactive, lucrări practice, proiecte, consultaţii.

Strategii de evaluare: Evaluare realizată prin diverse metode: oral şi scris, prezentări, rapoarte, prezentarea rezultatelor de la lucrări practice, participarea la discuţii, portofolii, etc. Evaluarea finală constă în rezolvarea unui test. Nota finală de evaluare se constituie din următoarele componente: 40% din notă constituie rezultatul evaluării finale de la examen, 30% din notă constituie evaluările curente petrecute pe parcursul semestrului, prin verificări succesive (cel puţin 2 evaluări); 30% din notă constituie rezultatul evaluării calităţii lucrului individual al studentului pe parcursul semestrului, inclusiv portofoliul, participare la discuții, prezentări, activitatea la seminare, lucrări de laborator, etc.

Tematica referatelor Bioritmul sistemului cardiovascular. Bioritmul sistemului respirator Bioritmul sangelui Bioritmul sistemului nervos Bioritmul organelor urinare Bioritmul sistemului endocrin Bioritmul organelor sexuale feminine Bioritmul organelor masculine Bioritmurile animalelor Bioritmurile la plante Manifestarea sezoniera a unor maladii Ciclicitatea unor maladii psihice si somatice Desincronoza Bioritmul si dereglar de somn Bioritmul la copii Bioritmul la batrini   Turele de noapte și bioritmul. Adaptarea organismului la adâncime. Adaptarea organismului la altitudini. Adaptarea organismului la accelerare și decelerare.

Bibliografie: 1.          Budeanu Constantin, Călinescu Emanoil. Bioritmurile şi viaţa umană. - Cerma, S.I., 1992, - 135 p. 2.      Duca Maria, Dănilă Oxana. Bioritmuri. - Chişinău, 2003, - 16 p. 3.      Melnic B., Crivoi Aurelia. Bioritmologia contemporană. - Chişinău, 2004, - 54 p. 4.      Popescu Stefan. Ritmurile biopsihice şi omul modern. - Bucuresti, 1981, - 120 p. 5.     Павалюк П. П. Биологические ритмы - саногенический показатель состояния организма. Кишинев, 2003, 124 с. 6.      Гриневич, В.В. Биологические ритмы здоровья. - М.: ВЛАДОС, 2005,  - 208 с. Opţională: 7.      Artur Guyton. Fiziologie. Editia a 5-a. -  Bucureşti. Ed.: Medicală AMALTEA W.B. SAUNDERS, -   587 p. 8.      Babschi E.B., Zubcov A.A., G.I. Kosiţcki, B.I. Hodorov. Fiziologia omului. – Chişinău: Lumina, 1991, - 624 p. 9.      Costuleanu Marcel. Fundamente de fiziopatologie. – Iaşi:  Cantes, 1999. 10.  Goliszek A. Învingeţi stresul. Editura Teora. 1999 11.  Блум Ф., Лейзерсон А., Хофстедтер. Мозг, разум и поведение. Москва. Мир, 1988, - 248 с. 12.  Грин Н., Стаут У., Тейдор Д. Биология. - М.: Мир, 1990, т. 2,  - 326 с. 13. Дубынин В.А., Каменский А.А., Сапин М.Р., Сивоглазов В.И. Регуляторные системы организма человека.  М.: Дрофа, 2003, -368 с. 14.  Малахов Г.П. Биоритмология. СПб.: АО Комплект, 2004,  - 257 с. 15.  Шульговский В.В. Основы нейрофизиологии. - М.:Аспект Пресс, 2000, - 277с

 Lucrul individual. 1. Determinare cronotipului propriu.

Scopul: de  a determina cronotipul propriu.

Ustensile: termometru medicinal.

Mersul lucrării:

Varianta 1. 

Pe parcursul a trei zile de odihnp peste fiecare 2 ore măsurați temperatura corpului, pulsul (frecvența contracțiilor cardicace) în repaus.

Completați tabelul.

TImpul măsurării.           Temperatura corpului.                  FCC

Prelucrarea datelor obținute.

Evidențiați intervalul zilei în care T și FCC erau maximale. Acest interval denotă acrofaza principalelor sisteme ale organismului.

Consultați informația: 

Crnotipurile principale ale omului:

Matinal (cocor)- orele 8-10   și 19.

Intermediar (porumbel) - orele 15. Nu se atestă scădere bruscă a activității.

De seară (bufniță) - orele 17-18 și 7-11

Varianta II
Alegeți răspunsul care vi se potrivește: (alături cu întrebarea în paranteze este indicat numărul de puncte)

1. Când preferați să vă treziți în weekend?

 5.00 - 6.30 (5)

 6.30 - 8.00 (4)

8.00 - 9.30 (3)

 9.30 - 11.00 (2)

11.00 -12.00 (1)

2. Când vă culcați în condițile că a doua yzi nu aveți necesitatea să vă treziți devreme? 

 20.00 - 21.00 (5)

21.00  - 22.30 (4)

 22.30 - 0 (3)

 0  - 1.30 (2)

 1.30 - 3.00 (1)

3. Sunteți capabil să vă treziți în fiecare zi fără deșteptător? 
Tot timpul (4) 
Uneori (3) 
Rar (2) 
niciodată (1) 

4. Vă treziți dimineața ușor? 

Foarte greu (1)

Destul de greu (2)

Destul de ușor (3)

Foarte ușor (4)

5. Cum vă simțiți în prima jumătate de oră după trezire? 

Moliciune pronunțată (1)

Moliciune neînsemnată (2)

Destul de energic (3)

Foarte energic (4)

6. Aveți poftă de mîncare după trezire? 

Nu (1)

Nesemnificativă (2)

Destul de bună(3)

Foarte bună (4)

7. Sunteți obosit îm prima jumătate de oră după sculare? 

foarte (1)

puțin (2)

destul de energic (3)

foarte activ (4)

8. Dacă mâine nu aveți nimic urgent dimineața, când preferați să vă culcați? 

Aproape tot timpul ca de obicei (4)

Mai târziu cu o oră (3)

Mai  tîrziu cu 2 ore (2)

Позже более на 2 часMai târziu cu peste 2 ore (1)

9. Excercițiile fizice la orele 7-8 sunt benefice pentru dvs? 

da (4)

acceptabile (3)

foarte greu le suport (1)

10. La ce oră obosiți atât de tare, că vă culcați de obicei? 

până la 21.00 (5)

până la 22.00 (4)

până la  0.30 (3)

până la  2.00 (2)

după 2.00 (1)

11. Când capacitatea de muncă e cea mai mare? 

8.00 -10.00 (6)

 11.00 - 13.00 (4)

 15.00 - 17..00 (2)

 19.00 - 21.00 (0) 

12. La ora 21 sunteți foarte obosit? 

da (5)

ralativ (3)

puțin (2)

absolut nu (0)

13. Dacă v-ați culcat mai târziu decît de obice, la ce oră vă treziți? 

ca de obicei (4)

ca de obicei, dar mai lenevesc în pat (3)

ca de obicei, dar adorm din nou(2)

mai târziu decât de obicei (1)

14. Când alegeți să munciți fizic din greu? 

 8.00 - 10.00 (4)

 11.00 - 13.00 (3)

 15.00 - 17.00 (2)

19.00 - 21.00 (1)

15. La ce oră vă simțiți foarte activ? 

 24.00 - 5.00  și 20.00 - 23.00 (1)

4.00 - 8.00 (5)

 7.00 -10.00 (4)

10.00 - 16.00 (3)

15.00 - 21.00 (2)

16. Ce tip de ritmicitate posedați? 
matinal la sigur (6) 
probabil matinal (4) 
indiferent (intermediar) (3) 

probabil de seară (2) 
la sigur, de seară (1) 


Rezultatele:

tip matinal-peste 69 puncte

tip matinal nepronunțat -  59 - 69 
tip indiferent 42 - 58 
tip nepronunțat de seară 31 - 41 
tip de seară pronunțat mai puțin de 31

Test pentru determinarea nivelului de stres

Stresul reflecta discrepanta intre solicitarile la care este supusa o persoana si capacitatea persoanei de a raspunde cu succes acestora. Psihologul T.S. Langner a imaginat o scala compusa din 22 de itemi cu ajutorul careia puteti afla cat de bine raspundeti situatiilor stresante.
Alegeti varianta de raspuns adevarata in cazul dvs.
1.De mai mult timp ma simt peste masura de slabit.
1 - Da
2 - Nu

2.Am avut perioade in care ma simteam depasit de situatie.
1 - Da
2 - Nu

3.Care este in general starea dvs psihica?
1 - Excelenta
2 - Buna
3 - Proasta
4 - Foarte proasta

4.Adesea simt ca "ma ia cu calduri"
1 - Da
2 - Nu

5.Ati suferit de palpitatii?
1 - Adesea
2 - Uneori
3 - Niciodata

6.Aveti pofta de mancare?
1 - Slaba
2 - Normala
3 - Buna
4 - Prea buna

7.Sunt atat de obosit incat nu pot sta nici macar pe scaun.
1 - Da
2 - Nu

8.Sunteti tipul de om care isi face griji din orice?
1 - Da
2 - Nu

9.Ati avut dificultati de respiratie (fara a face o munca grea)?
1 - Adesea
2 - Uneori
3 - Niciodata

10.Ati avut accese de nervozitate (iritare, tensiune psihica)?
1 - Adesea
2 - Uneori
3 - Niciodata

11.Ati avut stari de lesin?
1 - Niciodata
2 - Foarte rar
3 - Rar

12.Intampinati dificultati cand incercati sa adormiti sau sa ramaneti treaz?
1 - Adesea
2 - Uneori
3 - Niciodata

13.Va deranjeaza aciditatea gastrica (concomitent mai multe zile)?
1 - Da
2 - Nu

14.Aveti memorie buna?
1 - Da
2 - Nu

15.S-a intamplat sa aveti "transpiratii reci"?
1 - Adesea
2 - Uneori
3 - Niciodata

16.Va tremura vizibil mainile?
1 - Adesea
2 - Uneori
3 - Niciodata

17.Aud zgomote in cap tot timpul.
1 - Da
2 - Nu

18.Am spaime personale care imi provoaca prabusirea psihica.
1 - Da
2 - Nu

19.Va simtiti izolat chiar si intre prieteni?
1 - Da
2 - Nu

20.Nimic nu mi se intampla dupa cum imi doresc.
1 - Da
2 - Nu

21.Suferiti de durerei de cap?
1 - Adesea
2 - Uneori
3 - Niciodata

22.UNeori nici nu mai stiu daca ceva mai are pret, daca mai merita sa doresti ceva.
1 - Da
2 - Nu

Calcularea scorului si interpretarea rezultatelor Primiti cate un punct daca ati ales raspunsul 3 sau 4 de la itemul 3, daca ati ales 3 la intemul 11 si 2 la itemul 14. Pentru fiecare din ceilalti itemi primiti cate un punct daca ati ales cifra 1 (primul raspuns).

0 - 3 puncte = lipsa stresului
4 - 6 puncte = stres moderat
peste 7 puncte = stres sporit