9 lucruri stranii caracteristice organismului.

https://www.adme.ru/zhizn-nauka/9-strannyh-veschej-kotorye-delaet-telo-dlya-nashej-zaschity-1400115/
1.Căscatul-organismul astfel își răcește creierul, reduce tensiunea nervoasă și îl asigură cu oxigen.
2. Strănutul- reflex respirator de protecție, declanșat la acumularea microbilor și alergenilor în căile respiratoare.
3. Sughițul- apare după ce mâncăm repede, cu poftă, înghițând aer. Stomacul prin sughiț încearcă să se elibereze de aer.
4. Întinderea după somn-o facem inconștient, astfel ne ridicăm dispoziția și tonusul muscular.
5.Căderea (tresărirea) în somn- când omul adoarme, respirația brusc încetinește, pe când pulsul-nu în aceiași măsură. Creierul percepe aceasta ca semnal că omul moare, și îl trezește.
6.Cute pe degete-apar după baie, spălat, aflare îndelungată în apă- se presupune că le-am moștenit de la strămoși. Aceste cute permit cățărarea pe pietrele ude.
7. Pierderea memoriei- apare în urma șocurilor psihice, pentru a proteja creierul de suprasolicitare.
8. Piele de găină-erecția firelor de păr, moștenită de la strămoșii omului pe scara evolutivă. Astfel pielea încearcă să păstreze căldura.
9. Lacrimile-în afară de curățirea globilor oculari de impurități, se presupune rolul de distragere a atenției organismului de la situația traumatizantă.

Proprioreceptia

receptioneaza informatii de la proprioreceptori, le analizeaza si le transforma in informatii si date privind miscarile corpului, echilibrul si pozitionarea in spatiu

- la aceste actiuni importante participa si Analizatorul optic si Analizatorul stato acustic.

Ca orice analizator este  format din:

1) Receptorii ( proprioceptorii) care sunt:

- fusurile neuromusculare: se afla in structura fibreleor musculare striate; alcatuite din fibre musculare fara miofibrilele si nuclei, invelite de o capsula conjucativa ; sunt fibrine inervate de nervi vegetativi senzitivi si motorii;

- fusurile neuro-tendinoase: sunt situate la extremitatile fibrelor musculare, la inbinarea intre tendoane si fibrele musculare; sunt sub forma butonata sau fusisorma; au o inervatie vegetativa; au rol in relaxarea musculaturii si incetarea contractiilor musculare.

- corpusculul Vater-Pacini: sunt corpusculi incapsulati; sunt situati in capsulele articulare, in ligamente, tendoane, fascii, periost; transmit informatii privind presiunea si tractiunea exercitata la nivelului organului respectiv.

- terminatiile libere: sunt dendritele neuronilor pseudounipolari care se raspandesc in capsulele articulare si transmit informatii asupra durerii

2)Calea de conducere:

- exista un segment comun, atat pentru sensibilitatea constienta cat si pentru cea inconstienta;

- pleaca de la receptorii, trece prin maduva spinarii, unde formeaza fascilolele Fleming si G apoi ajung in bulbul rahidian; de aici cei pentru sensibilitatea constienta trec in talamus si direct in scoarta, iar cei pentru sensibilitatea inconstienta merg prin pedinculii cerebelosi si ajung  pe scoarta.

3)Segmentul central:

- se afla in lobul parietal, girusul postcentral.

Timpul individual. Minutul individual

Timpul individual. Minutul individual

Studiul   mecanismelor   perceperii  individuale a timpului   ramine  in  decurs  de  multi  ani  una  din   cel  mai  importante  probleme  psihofiziologice(  П.Линдсей, Д.Норманб,1974; Н.Н.Данилова, 1998; С.Л.Рубинштейн_ 1999;   А.В.Парняков, 2002). In   ultimii   anii  atentia  cercetatorilor  a  fost  indreptata  catre  perceptia  timpului. Ea  se    poate  lua   in  consideratie  ca  reflectarea obiectivă  a   creierului  (  Д.Б.Эльконин , 1960; 1978;  П.И. Сидоров,  А.В. Парняков, 2002). Important  e  ca  omul   percepe  timpul,  ne  avind  pentru  aceasta  analizatori  speciali.  Timpul  se  percepe  prin  miscare, realizarea  proceselor  fiziologice. In  afara  de  aceasta  ea  se  poate  de  evalua  de  catre  om   cu  ajutorul  instrumentului  special- cronometru. Pentru  perceperea  timpului   e  necesară  coordonarea  activitatii   a  unui numar  de  analizatorii,  ca un  sistem  integru -  un  tot  intreg.
 Se evidentiază  mai  multe  variante    de  percepere  a  timpului    :  << oprirea  timpului>>  , <<lungirea  timpului>> , << pierderea  perceperii  timpului>>  ,  << incetinirea  timpului>>  ,  << accelerarea  timpului>>, << numararea  inversă  a  timpului>>.   Dereglarea      perceperii  a  timpului   se  intilneste   in   special  în   mai    multe  tipuri   de  afectari   a   emisferei  cerebrale dreapte. Iar   adaptarea    individului   la    timpul    curent    este   o  conditie  necesara   de   orientare  in    mediu  inconjurator  (Ю.В.Корягина, В.Г.Тристан, 2001).

Reproducerea  exacta  a   intervalelor  de  timp- criteriile  starii  optimale   a  organismului.

Una  din  metodele  traditionale  a  studierii  proceselor   de   evaluare  a  timpului  este    minutul  individual   sau   secunda  individuala . Aceste   metode   cer   de  la  subiectii      numarari  interne   a  diferitor  intervale  de  timp.  Din  momentul    propunerii   testului     “ minutului  individual”   de  catre  F.Halberg  in  1969,      practic    toate   cercetarile   de  baza    din  acest    domeniu    folosesc   aceasta   metoda.   Esenta    ei     e  urmatoarea   :  la  comanda   experimentatorului   ,   subiectii  trebuie   sa  inceapa   sa  numere  timpul    individual    de  la   1   pina   la  60  de  secunde  (   la   sfirsit     numarul   <   60>  se   spune   tare)  .  In    acelasi   timp   experimentatorii    fixeaza   cu  ajutorul    cronometrului     inceputul  numararii   si   sfirsitul   lui.                                  
      Testul   minutului individual   a  gasit  o  larga   utilizare    in  diferite   domenii  a   psihologiei    si  a  medicinei:  el   se  intrebuinteaza    la  studierea    adaptării  organismului,   pentru   prognozarea   reusitei   in  sport,    pentru   evaluarea   decurgerii   proceselor      psihopatologice   etc.  Aparitia   tehnologiilor  noi   a   marit   posibilitatea   inregistrarii    numararii   individuale    a  timpului .  Subiectii    in   toate  cazurile   trebuiau  sa  numere  individual  timpul .  In  mai  multe   cercetari  cu  folosirea    <  minutului  individual>  a   fost  demonstrat   ca  durata     intervalului   de  timp    poate   sa  varieze   la  mai  multi  subiecti.  Astfel  se  poate  de  diferentiat  indivizii  cu   <minutul individual>     mai  mic decit  60  de  secunde.  Altii,   dimpotriva,   au  minutul  individual   mai  mare  decit   60  de   secunde.  In  sfirsit   unii  din   subiectii  acestui  experiment  au  indicat  exact  durata  unui  minut.   (A  fost   stabilit  ca   numararea  individuala    a  timpului  depinde  de  starea  emotional  a  subiectilor.   Timpul    poate  sa  se  <mareasca> sau   sa  se  < micsoreze>.  Subiectii   ce  se  caracterizeaza   printr-un  nivel  ridicat  de  agitatie ,   au  o   micsorare   a  duratei  “  minutului   individual”  .  Mai  mult  decit  atit , orice  influenta  ce  provoaca   tensiune,  neliniste , duce  la  micsorarea  numararii  si  ,  respectiv,    la   subaprecierea  duratei  intervalului  de  timp in  cursul  experimentului. Legatura  dintre   agitatie   si  redarea   minutului   individual  nu  este   clara. La  adolescenti  nivelul  ridicat  de  agitatie  e  strins   legat  cu   durata    minutului  individual. Deci, în timpul agitatiei  durata  redarii  intervalului  de  timp  a  fost  mai  mare,  decit la  adolescentii  mai  putini  agitatii.  Dar la  copii  cu  nivelul  de  agitatie   inalt    marimea  minutului individual   a  fost  mai  mica  in  comparatie  cu  alti subiecti.

                       

·        Persoanele   cu  o  adaptare  buna  la  diferite   greutatii  (  atit  fizice  cit  si  psihice)   au   o  foarte   mica  deviere  de  la  minutul astronomic: plus  sau  minus  3-5 secunde,  ei  numara  60-65 secunde.

·        Persoanele   cu  o  adaptare    mai  rea   au    minut  individual    scurt   -  46,2- 47,0  secunde.

·        Persoanele   ,  ce  au  oprit  cronometru   la   40  secunde,  de obicei  ,  au o    slaba  adaptare la  greutatile   fizice.

·        Persoanele  psihic   ne echilibrate  ,  in  deosebi  cei  care  au  avut  tentative de  sinucidere   au  oprit   cronometru peste  30  secunde   sau  chiar  la  27-22  secundă.

În maladii    de asemenea    se  schimba  durata  minutului  individual, ea  devenind  mai  scurta  ,  cu  cit  e  mai  gravă boala. Marirea    duratei  minutului  individual    coincide   cu  micsorarea  temperaturiii  corpului . Pentru  persoanele  ce  se  afla  in  stare  de  depresie  timpul    se scurge   foarte  greu.

anul individual

Anul endogen

Încă la mijlocul secolului trecut, savanții biologi au constatat că la păsări și animale, ciclul intern nu se încadrează în cadru aninului calendaristic.Apoi medicii K. Fisher, E. T. Pengelly au efectuat o analiza înregistrînd timp de 30 ani istoria medicală a uniu pacient și au relevat existența și la om a anului individual.

Această descoperire a fost imediat cofirmată de către studiile ulterioare a diferitor savanți. Cronobiologul A. Rainberg din Franța a stabilit că multe procese fiziologice sunt supuse unui ciclu anual endogen. În activitatea comună cu cronobiologul F. Halberg ce a cîștigat faima mondială, cercetătorii au raportat rezultatele unei observații timp de 16 ani a unui om sănătos, la care în fiecare zi în acest timp se colecta analiza urinei de dimineață, determinînd  nivelurile hormonului 17- ketosteroids, care indică schimbări în procesele metabolice din țesuturile periferice. Valorile maxime a acestuia sunt stabilite dimineața, iar cele minime noaptea. Acest hormon influențează activitatea enzimelor și capacitatea lor de adaptare. Rezumînd rezultatele observațiilor pe acest termen de lungă durată, savanții au ajuns la concluzia cu privire la existența unui ciclu anual la om.

   În anul 1971, A. Rainberg a constatat că în bioritmurile cu o perioadă de un an există variații ale ritmului cardiac, temperaturii corpului, reacțiilor la produse alimentare, activității sexuale. Cîțiva ani mai tîrziu, alți cercetători au analizat 11500 de înregistrări - electroencefalograme și de asemenea au constatat ciclicitatea anuală a  alfa și beta ritmurilor.

  Unul din autorii acestei cărți, în 1975 a formulat ipoteza că ciclul anual endogen începe de la momentul conceperii sale și se termină la 3 luni după data nașterii. Este interesant faptul că în Orientul Antic, copilul este cosiderat că are un an de viață după 3 luni de viață.

  În primele 6 luni de la concepere ser produce o ”construcție” a diferitor organe și sisteme, și cu fiecare lună crește intensitatea metabolismului, și activitatea motorie a fătului. Următoarele 6 luni, începînd de la a 7-a include 3 luni de dezvoltare intrauterină și 3 luni de dezvoltare postnatală-extrauterină. În timpul acestor 6 luni, crește intensitatea proceselor metabolice în a 8-a lună de sarcină, crește și activitatea motorie, în cea de-a 9-a lună, fătul crește semnificativ și are loc pregătirea lui intensă pentru viață, la noile condiții de mediu: temperatură, activitate locomotoare, care sunt necesare pentru a suge laptele mamei.

  În cadru dezvoltării embrionare savanții au identificat perioade critice, în care crește vulnerabilitatea fătului și posibilitatea de al trauma. Aceste perioade sunt: 1-a, 3-a, 5-a și a 9-a lună. Cu o lună înainte  de naștere are loc o perioadă de acumulare a energiei, crește rezerva de glicogen în ficat, în mușchi. Procesele intensive se stabilesc în tot organismul și crește în special vulnerabilitatea lui. În prima etapă a nașterii normale, concentrația anumitor hormoni în sînge crește de 20 ori, ce depășește nivelul caracteristic pentru omul adult intr-o situație stresantă (sauna finlandeză, infarct miocardic). Astfel, stresul fetal care se desfășoară în timpul nașterii are rol de adaptare la condițiile noi de viață. Se presupune ca acest stres este memorat in memoria genetica a omului, si in fiecare an in perioada precedent cu  regularitate apare una și aceeași reacție a organismului, care se manifesta mai pronuntat in conditii de stres. Iar o competiție responsabilă este de asemenea un stres puternic.

   Cercetătoarea sovietică T. Sapoșnicova, comparînd datele a 7080 sportivi de performanță, a stabilit că rezultate mai bune au fost obținute în prima lună după data nașterii, în lunile a 5-a, a 6-a, a 9-a și a 10-a, iar cele mai slabe - spre luna a 12-a. Au fost evidențiate cicluri plurianuale ale potențialului sportiv cu o durata de 3 ani la bărbați și 2 ani la femei.

   Potrivit ipotezei lui Tatu C., primul ciclul anual endogen se încheie la 3 luni după data nașterii copilului. Atunci a 9-a lună de dezvoltare embrionară coincide cu a 12-a lună calculată de la data nașterii ,și respectiv a 4-a lună de la data nașterii coincide cu prima lună de dezvoltare embrionară astfel încît de la aceasta a început al doilea an endogen. Programul genetic a perioadelor alternative de creștere a proceselor metabolice, precum și perioadele de creștere a activității fizice se repetă în fiecare ciclul endogen. Acest lucru este văzut prima dată în creșterea și dezvoltarea copilului și apoi în regenerarea organismului.

  Cunoasterea acestui domeniu al bioritmologiei nu este un motiv de panica, ci un ghid de acțiune pentru a lua măsurile necesare în orice situație, care ar mari mecanismele de protecție a organismului pe parcursul perioadelor nefavorabile.