anul individual

Anul endogen

Încă la mijlocul secolului trecut, savanții biologi au constatat că la păsări și animale, ciclul intern nu se încadrează în cadru aninului calendaristic.Apoi medicii K. Fisher, E. T. Pengelly au efectuat o analiza înregistrînd timp de 30 ani istoria medicală a uniu pacient și au relevat existența și la om a anului individual.

Această descoperire a fost imediat cofirmată de către studiile ulterioare a diferitor savanți. Cronobiologul A. Rainberg din Franța a stabilit că multe procese fiziologice sunt supuse unui ciclu anual endogen. În activitatea comună cu cronobiologul F. Halberg ce a cîștigat faima mondială, cercetătorii au raportat rezultatele unei observații timp de 16 ani a unui om sănătos, la care în fiecare zi în acest timp se colecta analiza urinei de dimineață, determinînd  nivelurile hormonului 17- ketosteroids, care indică schimbări în procesele metabolice din țesuturile periferice. Valorile maxime a acestuia sunt stabilite dimineața, iar cele minime noaptea. Acest hormon influențează activitatea enzimelor și capacitatea lor de adaptare. Rezumînd rezultatele observațiilor pe acest termen de lungă durată, savanții au ajuns la concluzia cu privire la existența unui ciclu anual la om.

   În anul 1971, A. Rainberg a constatat că în bioritmurile cu o perioadă de un an există variații ale ritmului cardiac, temperaturii corpului, reacțiilor la produse alimentare, activității sexuale. Cîțiva ani mai tîrziu, alți cercetători au analizat 11500 de înregistrări - electroencefalograme și de asemenea au constatat ciclicitatea anuală a  alfa și beta ritmurilor.

  Unul din autorii acestei cărți, în 1975 a formulat ipoteza că ciclul anual endogen începe de la momentul conceperii sale și se termină la 3 luni după data nașterii. Este interesant faptul că în Orientul Antic, copilul este cosiderat că are un an de viață după 3 luni de viață.

  În primele 6 luni de la concepere ser produce o ”construcție” a diferitor organe și sisteme, și cu fiecare lună crește intensitatea metabolismului, și activitatea motorie a fătului. Următoarele 6 luni, începînd de la a 7-a include 3 luni de dezvoltare intrauterină și 3 luni de dezvoltare postnatală-extrauterină. În timpul acestor 6 luni, crește intensitatea proceselor metabolice în a 8-a lună de sarcină, crește și activitatea motorie, în cea de-a 9-a lună, fătul crește semnificativ și are loc pregătirea lui intensă pentru viață, la noile condiții de mediu: temperatură, activitate locomotoare, care sunt necesare pentru a suge laptele mamei.

  În cadru dezvoltării embrionare savanții au identificat perioade critice, în care crește vulnerabilitatea fătului și posibilitatea de al trauma. Aceste perioade sunt: 1-a, 3-a, 5-a și a 9-a lună. Cu o lună înainte  de naștere are loc o perioadă de acumulare a energiei, crește rezerva de glicogen în ficat, în mușchi. Procesele intensive se stabilesc în tot organismul și crește în special vulnerabilitatea lui. În prima etapă a nașterii normale, concentrația anumitor hormoni în sînge crește de 20 ori, ce depășește nivelul caracteristic pentru omul adult intr-o situație stresantă (sauna finlandeză, infarct miocardic). Astfel, stresul fetal care se desfășoară în timpul nașterii are rol de adaptare la condițiile noi de viață. Se presupune ca acest stres este memorat in memoria genetica a omului, si in fiecare an in perioada precedent cu  regularitate apare una și aceeași reacție a organismului, care se manifesta mai pronuntat in conditii de stres. Iar o competiție responsabilă este de asemenea un stres puternic.

   Cercetătoarea sovietică T. Sapoșnicova, comparînd datele a 7080 sportivi de performanță, a stabilit că rezultate mai bune au fost obținute în prima lună după data nașterii, în lunile a 5-a, a 6-a, a 9-a și a 10-a, iar cele mai slabe - spre luna a 12-a. Au fost evidențiate cicluri plurianuale ale potențialului sportiv cu o durata de 3 ani la bărbați și 2 ani la femei.

   Potrivit ipotezei lui Tatu C., primul ciclul anual endogen se încheie la 3 luni după data nașterii copilului. Atunci a 9-a lună de dezvoltare embrionară coincide cu a 12-a lună calculată de la data nașterii ,și respectiv a 4-a lună de la data nașterii coincide cu prima lună de dezvoltare embrionară astfel încît de la aceasta a început al doilea an endogen. Programul genetic a perioadelor alternative de creștere a proceselor metabolice, precum și perioadele de creștere a activității fizice se repetă în fiecare ciclul endogen. Acest lucru este văzut prima dată în creșterea și dezvoltarea copilului și apoi în regenerarea organismului.

  Cunoasterea acestui domeniu al bioritmologiei nu este un motiv de panica, ci un ghid de acțiune pentru a lua măsurile necesare în orice situație, care ar mari mecanismele de protecție a organismului pe parcursul perioadelor nefavorabile.