Determinarea starii fiziologie a aparatului cardiovasvular

Proba ortostatica

Pentru evaluarea activităţii inimii se folosesc probe active şi pasive ortostatice, şi probe cu efort.
Proba ortostatică activă se realizează în modul urmator: 5 minute stati culcat pe spate , după care măsurati FCC intr-un minut. Apoi va ridicaţi, un minut va odihniti şi masuraţi FCC în picioare într-un minut.
După diferenţa dintre FCC culcat şi în picioare se judecă despre reacţia sistemului cardiovascular la efort în timpul schimbarii poziţiei corpului.   Aceasta ne oferă posibilitatea de a evalua starea funcţională a mecanismelor de reglare si  gradul de antrenare a organismului. Diferenţa 0-12 bătăi arată o pregătire fizică buna. La un om sănătos fără pregătire fizică diferenta e de 13-18 bătăi. Diferenţa 18-25 bătăi- este dovadă a lipsei pregătirii fizice. Diferenţa mai mare de 25- denotă surmenajul sau o maladie, e nevoie de adresat  la medic.
PAd în efort minim nu se schimbă, iar în efort intens-creşte cu 5-10mm. Dacă apar senzaţii subiective de pulsare în regiunea capului, greutate la ceafă, zgomot în urechi, greaţă, e necesar de întrerupt exerciţiu şi de adresat la medic.
Este cunoscut faptul, că FCC şi PAd în normă coincide. Medicul ungar Kerdo a propus formula IK(indicele Kerdo)= Pad/FCC. La oamenii sanatosi acest indice se apropie de 1. În cazul dereglării reglării nervoase sau umorale acesta e mai mare sau mai mic de 1.
Coeficientul economizării circulaţiei (CEC) reflectă propulsarea sângelui într-un minut.
CEC= (PAs-Pad)×FCC. La un om sanatos CEC e egal cu circa 2600. Daca e mai mare, denota dificultati in activitatea sistemului cardiovascular.

Imediat dupa efort fizic FCC poate sa se dubleze comparativ cu starea de repaus. Insa peste 2 minute valoarea FCC nu trebuie sa depaseasca FCC in repaus ×1,5, iar peste 10 minute sa se apropie de valoarea initiala.

debitul sistolic şi  munut-volumul sîngelui. Influenţa efortului fizic asupra parametrilor principali ai sistemului cardiovascular.

Presiunea sangvină este necesară pentru mişcarea sângelui prin vase. Valoarea PS este determinată în special de lucrul cordului, diametrul vaselor, gradul elasticităţii vaselor şi vîscozitatea sîngelui. Cea mai mare presiune se înregistrează în sistemul arterial, mai ales în aortă. PA în aortă este unul din principalii parametri ai starii sistemului circulator. Pe măsura distanţării vaselor de la inimă PS treptat se reduce Cea mai mică valoare a PS se constată în sistemul venos, de exemplu, în venele cave ea e mai joasă şi decît cea atmosferică. Presiunea sangvină în sistemul circulator permanent se schimbă. Tensiunea maximă se constată în timpul sistolei ventriculului stîng, cînd sângele este propulsat cu forţa în aortă. Această PA se numeşte sistolică (PAs). În diastolă PA scade –diastolică (PAd)

Diferenţa dintre PAs ţi PAd  se numeşte presiunea pulsului (PP).

Aceasta  (PP) indirect reflectă volumul sîngelui propulsat în aortă şi este un indiciu al stării funcţionale al sistemului cardiovascular.

În artera brahială PAs echivalează cu  110 - 125 mmHg., iar PAd - 60 - 85 mmHg

La copii PS e mult mai redusă decît la adulţi. Cu cît e mai mic copilul, cu atât mai elastice sunt vasele lui, mai larg este lumenul, mai dezvoltată reţeaua de capilare, deci, mai joasă e PS. Cu vîrsta PAs şi PAd creşte.

Mai rapid PA creşte în primul an de viaţă. Pînă la 5 ani la fete şi băieţi PA e aproape egală . În perioada 5-9 ani PA e mai mare la baieţi

Atingînd valoarea  110 - 120 / 60 - 70 mm Hg, PA o perioadă lungă de timp se menţine la această valoare. La bătrâneţe nivelul PA la femei creşte mai semnificativ. PP creşte de asemenea. După 80 ani PA se stabilizează la acest nivel la barbaţi, iar la femei chiar se reduce.

Formula pentru calcularea PA la copiii  de peste 1 an: 90 + 2n (n – numărul de ani). PAd la copii de pînă la un an constituie de la 2/3 pînă la 1/2 din valoarea PAs, la copiii de peste un an -60 + n (n - ani). Limita superioară a normei PAs -105 + 2n, PAd - 75 + n. Limita inferioară a PAs - 75 + 2n, PAd - 45 + n (n - ani). 

ETAPELE FORMĂRII SEXULUI

 Sex se numește 1. totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale; bărbați sau femei, masculi sau femele. 
1.Etapa cromozomiala a formării sexului.(imaginea 1)

http://elementy.ru/nauchno-populyarnaya_biblioteka/431080/biologiya_povedeniya_glava_iz_knigi#psychological_types


Sexul este determinat în timpul concepției. Genotipul femeii este XX, al bărbatului XY (imaginea 1). Dacă din anumite motive zigotul va rămane cu un singur cromozom, e important să stim, ce fel de cromozom e. Genotipul Y0 — nu supraviețuiește, iar în cazul Х0 se va naște o fetiță cu organe sexuale feminine și constituției masculină. Astfel, sexul feminin este primar. 
2, Etapa gonadică a formării sexului.

Gonadele primare nu sunt diferențiate. SUb influența propteinei speciale (factor de regresie a ducturilor Miuller), caracteristic numai pentru celulele cu genotipul XY, are loc transformarea gonadelor primitive în testicule. În lipsa aceste proteine gonadele se transformă în ovare. Această diferențiere se finalizează spre finele lunii a 2 de dezvoltare intrauterină, după care celulele Leidig din testicule încep a elabora androgeni. Activitatea acestor celulele se stopează în luna a 8-a de sarcină, după care ele involuează și rămân atrofiate până la pubertate.

E de menționat că hormonii influențează formarea particularităților sexuale ale psihicului și a comportamentului exclusiv la etapele timpurii de dezvoltare intrauterină. De aceea această influență se numește de organizare. La adult după pubertate  nu este posibilă modificarea psihicului caracteristic genotipului dat chiar și în terapie hormonală. 

Hormonii sexuali posedă acțiune psihotropă  asupra organismului adult. Ei influențează asupra unui sex și nu au efect asupra celuilalt. Astfel, administrarea de testosteron nu modifică agresivitatea la masculi, însă o sporește la femele. Estradiolul favorizează rezultatele testelor verbale la femei, și nu le influențează la bărbați.

12 parti inutile ale corpului uman

Unele părți ale corpului nu mai servesc la aproape nimic, ele fiind ''resturi'' rămase de la strămoșii noștri, în urma evoluției speciei noastre de-a lungul erelor. Revista americană Slate recenzează douăsprezece dintre aceste organe vestigiale, cu mențiunea că rolul unora dintre ele este încă cercetat și dezbătut de oamenii de știință. 

1. Măselele de minte 
Unii și-au scos deja măselele de minte, lucru normal deoarece acestea sunt inutile nefiind loc suficient pentru ele în gură. Conform cotidianului britanic The Independent, acestea ar fi servit strămoșilor noștri pentru a mesteca unele alimente, însă, în urma schimbării alimentației, maxilarele au suferit modificări în timp.

2. Mușchii auriculari 
Acești trei mușchi sunt situați în jurul pavilionului urechii. Singura problemă este că, spre deosebire de alte mamifere, nu știm să ne mișcăm urechile.

3. Amigdalele 
Aceste tonsile pot fi observate în spatele gâtului, la dreapta și la stânga. În mod normal, ele au rol de apărare contra germenilor, însă această funcție este atât de insignifiantă astăzi încât persoanele cărora, din diverse motive, le-au fost eliminate amigdalele nu prezintă riscuri bacteriologic.

4. Apedincele 
Utilitatea acestei protuberanțe aflate la intersecția intestinului subțire cu cel gros este dezbătută intens între două tabere — cei care susțin că acesta nu servește la nimic omului contemporan și cei potrivit cărora acest țesut ar fi util în lupta cu anumite bacterii intestinale asociate cu indigestii grave sau episoade diareice.

5. Tuberculul lui Darwin 
Această proeminență auriculară cartilaginoasă situată la marginea urechii reprezintă, de fapt, o anomalie congenitală.

6. Sfârcurile la bărbați 
Evident, bărbații nu pot produce lapte pentru a-și hrăni copiii. Și, totuși, au sfârcuri. Acest lucru se întâmplă deoarece în primele faze de dezvoltare ale fătului acesta nu are sex. Ulterior, testosteronul este cel care decide sexul fătului — fie masculin, fie feminin, potrivit Science ABC.

7. Plica semilunară 
Situată la marginea ochiului, aceasta nu are nici o utilitate pentru vedere.

8. Coccisul 
Această ''sudură'' de formă triunghiulară formată din patru vertebre, supranumită noadă, ar fi o ''rămășiță'' de pe vremea în care strămoșii noștri au avut coadă.

9. Sinusurile 
Rolul sinusurilor este și el intens dezbătut astăzi. Aparent, acestea nu ''servesc'' decât la acumularea mucusului și la declanșarea de infecții și dureri de cap. Însă unii cercetători susțin că sinusurile ajută la încălzirea și umidificarea aerului inhalat, un lucru determinant pentru forma craniului și pentru rezonanța vocii.

10. Părul 
Anterior, părul a ținut de cald strămoșilor noștri, potrivit The Independent, o utilitate care nu își mai găsește locul astăzi.

11. Vezica biliară 
Acest organ tubular situat în abdomen, chiar sub ficat, servește ca ''magazie'' pentru bilă în vederea utilizării acesteia în procesul digestiei. Însă reprezintă de multe ori cauza unor probleme, de la simple inflamații la cancer.

12. Mușchiul erector al firului de păr 
Acest mușchi situat la baza fiecărui fir de păr a servit în trecutul îndepărtat pentru a îi ajuta pe oameni să pară mai mari și mai voluminoși în fața pericolelor, așa cum se întâmplă în cazul animalelor care se zbârlesc atunci când se simt amenințate. 

Test psihologic "CELE MAI DIFICILE INTREBARI DE PE PAMANT"

Test psihologic "CELE MAI DIFICILE INTREBARI DE PE PAMANT"
În viață omul se confruntă cu situații dificile care, luate la un loc, determină soarta lui. La prima vedere, situațiile par a fi ireale. Însă, multe din ele se pot întîmpla în viață. Răspundeți la întrebări ținând cont de următoare condiție: odată aleasă, varianta de răspuns nu poate fi schimbată niciodată în viață. Însemnați cîte variante de a și b ați ales.
1.
a)Să întâlnești jumătatea ta, cu care să trăiești pînă la adînci bătrînețe.  
  b)O dată în viață să primești un miliard de lei

2.
a)Să schimbi oficial numele pe Hitler.
   b)Să nu mai guști niciodată nici o bucățică de ciocolată.

3.
 a)până la moarte să te refuzi de televizor, internet, calculator, și să nu poti folosi pentru internet nici calculatorul cuiva
b)să nu ai prieteni

4
a)să trăiești cu un om, care te schimba permanent, însă în care tu ai încredere
b)să trăiești cu cel ce îți este fidel, însă pe care tu îl schimbi

5.
a)să-ti sacrifici viața pentru alt om (aici aș adăuga o concretizare- pentru un om apropiat)
b) să-și sacrifice cineva viața pentru tine

6.
 a)să fii bolnav toată viața,
b)să omori 5 cățeluși mici și drăgălași

7.
a)să te refuzi de calculator și televizor pentru un an
b)să mănânci o săptămână numai muștar

8.
a)să stii data exactă a morții tale
b) să știi cauza sau circumstanțele morții tale

9.
a) să poți vedea viitorul
b) să poți călători în trecut

10.
a)să simți mirosuri neplăcute, pe care alții nu le simt
b) să emani mirosuri neplăcute, dar să nu le simți


Interpretarea rezultatelor

Cîte variante de a ai ales?

1-3-Epicurist. Epicur spunea- Fă totul ca viața să-ți reușească. Scopul tău- să-ți satisfaci dorințele, și nu neaparat pentru a lua ceva de la altul, ci pentru a-ți potoli suferințele.Însă, dacă ai luat 0-2 puncte, esti egoist. Îți croiești calea în viață cu coatele. E greu de presupus ce se va întâmpla dacă cineva se va pomeni cu tine pe o insulă izolată.

4-6-Gedonist. Ești puțin egoist, ca și majoriatea oamenilor. Uneori îți impui superioritatea, dar aceasta nu e sensul vieții tale. Numai uneori le amintești altora că exiști ca să nu te pomenești tot timpul jucând roluri secundare. Esti un membru onest al societății. Cu tine oamenii se simt confortabil. Poți sacrifica interesele proprii. Ai avut noroc de părinți care te-ai educat corect.

7-10 -Altruist. Ai inimă mare. Permanent faci sacrificii. Trăiești pentru alții.Unii demagogi afirmă, că ajutându-i pe cei slabi, intervenim în evoluția naturală a speciilor. Însă civilizația se dezvoltă în mare parte anume datorită altruiștilor. Datorită persoanelor ca tine, societatea progresează.

9 lucruri stranii caracteristice organismului.

https://www.adme.ru/zhizn-nauka/9-strannyh-veschej-kotorye-delaet-telo-dlya-nashej-zaschity-1400115/
1.Căscatul-organismul astfel își răcește creierul, reduce tensiunea nervoasă și îl asigură cu oxigen.
2. Strănutul- reflex respirator de protecție, declanșat la acumularea microbilor și alergenilor în căile respiratoare.
3. Sughițul- apare după ce mâncăm repede, cu poftă, înghițând aer. Stomacul prin sughiț încearcă să se elibereze de aer.
4. Întinderea după somn-o facem inconștient, astfel ne ridicăm dispoziția și tonusul muscular.
5.Căderea (tresărirea) în somn- când omul adoarme, respirația brusc încetinește, pe când pulsul-nu în aceiași măsură. Creierul percepe aceasta ca semnal că omul moare, și îl trezește.
6.Cute pe degete-apar după baie, spălat, aflare îndelungată în apă- se presupune că le-am moștenit de la strămoși. Aceste cute permit cățărarea pe pietrele ude.
7. Pierderea memoriei- apare în urma șocurilor psihice, pentru a proteja creierul de suprasolicitare.
8. Piele de găină-erecția firelor de păr, moștenită de la strămoșii omului pe scara evolutivă. Astfel pielea încearcă să păstreze căldura.
9. Lacrimile-în afară de curățirea globilor oculari de impurități, se presupune rolul de distragere a atenției organismului de la situația traumatizantă.

Proprioreceptia

receptioneaza informatii de la proprioreceptori, le analizeaza si le transforma in informatii si date privind miscarile corpului, echilibrul si pozitionarea in spatiu

- la aceste actiuni importante participa si Analizatorul optic si Analizatorul stato acustic.

Ca orice analizator este  format din:

1) Receptorii ( proprioceptorii) care sunt:

- fusurile neuromusculare: se afla in structura fibreleor musculare striate; alcatuite din fibre musculare fara miofibrilele si nuclei, invelite de o capsula conjucativa ; sunt fibrine inervate de nervi vegetativi senzitivi si motorii;

- fusurile neuro-tendinoase: sunt situate la extremitatile fibrelor musculare, la inbinarea intre tendoane si fibrele musculare; sunt sub forma butonata sau fusisorma; au o inervatie vegetativa; au rol in relaxarea musculaturii si incetarea contractiilor musculare.

- corpusculul Vater-Pacini: sunt corpusculi incapsulati; sunt situati in capsulele articulare, in ligamente, tendoane, fascii, periost; transmit informatii privind presiunea si tractiunea exercitata la nivelului organului respectiv.

- terminatiile libere: sunt dendritele neuronilor pseudounipolari care se raspandesc in capsulele articulare si transmit informatii asupra durerii

2)Calea de conducere:

- exista un segment comun, atat pentru sensibilitatea constienta cat si pentru cea inconstienta;

- pleaca de la receptorii, trece prin maduva spinarii, unde formeaza fascilolele Fleming si G apoi ajung in bulbul rahidian; de aici cei pentru sensibilitatea constienta trec in talamus si direct in scoarta, iar cei pentru sensibilitatea inconstienta merg prin pedinculii cerebelosi si ajung  pe scoarta.

3)Segmentul central:

- se afla in lobul parietal, girusul postcentral.

Timpul individual. Minutul individual

Timpul individual. Minutul individual

Studiul   mecanismelor   perceperii  individuale a timpului   ramine  in  decurs  de  multi  ani  una  din   cel  mai  importante  probleme  psihofiziologice(  П.Линдсей, Д.Норманб,1974; Н.Н.Данилова, 1998; С.Л.Рубинштейн_ 1999;   А.В.Парняков, 2002). In   ultimii   anii  atentia  cercetatorilor  a  fost  indreptata  catre  perceptia  timpului. Ea  se    poate  lua   in  consideratie  ca  reflectarea obiectivă  a   creierului  (  Д.Б.Эльконин , 1960; 1978;  П.И. Сидоров,  А.В. Парняков, 2002). Important  e  ca  omul   percepe  timpul,  ne  avind  pentru  aceasta  analizatori  speciali.  Timpul  se  percepe  prin  miscare, realizarea  proceselor  fiziologice. In  afara  de  aceasta  ea  se  poate  de  evalua  de  catre  om   cu  ajutorul  instrumentului  special- cronometru. Pentru  perceperea  timpului   e  necesară  coordonarea  activitatii   a  unui numar  de  analizatorii,  ca un  sistem  integru -  un  tot  intreg.
 Se evidentiază  mai  multe  variante    de  percepere  a  timpului    :  << oprirea  timpului>>  , <<lungirea  timpului>> , << pierderea  perceperii  timpului>>  ,  << incetinirea  timpului>>  ,  << accelerarea  timpului>>, << numararea  inversă  a  timpului>>.   Dereglarea      perceperii  a  timpului   se  intilneste   in   special  în   mai    multe  tipuri   de  afectari   a   emisferei  cerebrale dreapte. Iar   adaptarea    individului   la    timpul    curent    este   o  conditie  necesara   de   orientare  in    mediu  inconjurator  (Ю.В.Корягина, В.Г.Тристан, 2001).

Reproducerea  exacta  a   intervalelor  de  timp- criteriile  starii  optimale   a  organismului.

Una  din  metodele  traditionale  a  studierii  proceselor   de   evaluare  a  timpului  este    minutul  individual   sau   secunda  individuala . Aceste   metode   cer   de  la  subiectii      numarari  interne   a  diferitor  intervale  de  timp.  Din  momentul    propunerii   testului     “ minutului  individual”   de  catre  F.Halberg  in  1969,      practic    toate   cercetarile   de  baza    din  acest    domeniu    folosesc   aceasta   metoda.   Esenta    ei     e  urmatoarea   :  la  comanda   experimentatorului   ,   subiectii  trebuie   sa  inceapa   sa  numere  timpul    individual    de  la   1   pina   la  60  de  secunde  (   la   sfirsit     numarul   <   60>  se   spune   tare)  .  In    acelasi   timp   experimentatorii    fixeaza   cu  ajutorul    cronometrului     inceputul  numararii   si   sfirsitul   lui.                                  
      Testul   minutului individual   a  gasit  o  larga   utilizare    in  diferite   domenii  a   psihologiei    si  a  medicinei:  el   se  intrebuinteaza    la  studierea    adaptării  organismului,   pentru   prognozarea   reusitei   in  sport,    pentru   evaluarea   decurgerii   proceselor      psihopatologice   etc.  Aparitia   tehnologiilor  noi   a   marit   posibilitatea   inregistrarii    numararii   individuale    a  timpului .  Subiectii    in   toate  cazurile   trebuiau  sa  numere  individual  timpul .  In  mai  multe   cercetari  cu  folosirea    <  minutului  individual>  a   fost  demonstrat   ca  durata     intervalului   de  timp    poate   sa  varieze   la  mai  multi  subiecti.  Astfel  se  poate  de  diferentiat  indivizii  cu   <minutul individual>     mai  mic decit  60  de  secunde.  Altii,   dimpotriva,   au  minutul  individual   mai  mare  decit   60  de   secunde.  In  sfirsit   unii  din   subiectii  acestui  experiment  au  indicat  exact  durata  unui  minut.   (A  fost   stabilit  ca   numararea  individuala    a  timpului  depinde  de  starea  emotional  a  subiectilor.   Timpul    poate  sa  se  <mareasca> sau   sa  se  < micsoreze>.  Subiectii   ce  se  caracterizeaza   printr-un  nivel  ridicat  de  agitatie ,   au  o   micsorare   a  duratei  “  minutului   individual”  .  Mai  mult  decit  atit , orice  influenta  ce  provoaca   tensiune,  neliniste , duce  la  micsorarea  numararii  si  ,  respectiv,    la   subaprecierea  duratei  intervalului  de  timp in  cursul  experimentului. Legatura  dintre   agitatie   si  redarea   minutului   individual  nu  este   clara. La  adolescenti  nivelul  ridicat  de  agitatie  e  strins   legat  cu   durata    minutului  individual. Deci, în timpul agitatiei  durata  redarii  intervalului  de  timp  a  fost  mai  mare,  decit la  adolescentii  mai  putini  agitatii.  Dar la  copii  cu  nivelul  de  agitatie   inalt    marimea  minutului individual   a  fost  mai  mica  in  comparatie  cu  alti subiecti.

                       

·        Persoanele   cu  o  adaptare  buna  la  diferite   greutatii  (  atit  fizice  cit  si  psihice)   au   o  foarte   mica  deviere  de  la  minutul astronomic: plus  sau  minus  3-5 secunde,  ei  numara  60-65 secunde.

·        Persoanele   cu  o  adaptare    mai  rea   au    minut  individual    scurt   -  46,2- 47,0  secunde.

·        Persoanele   ,  ce  au  oprit  cronometru   la   40  secunde,  de obicei  ,  au o    slaba  adaptare la  greutatile   fizice.

·        Persoanele  psihic   ne echilibrate  ,  in  deosebi  cei  care  au  avut  tentative de  sinucidere   au  oprit   cronometru peste  30  secunde   sau  chiar  la  27-22  secundă.

În maladii    de asemenea    se  schimba  durata  minutului  individual, ea  devenind  mai  scurta  ,  cu  cit  e  mai  gravă boala. Marirea    duratei  minutului  individual    coincide   cu  micsorarea  temperaturiii  corpului . Pentru  persoanele  ce  se  afla  in  stare  de  depresie  timpul    se scurge   foarte  greu.