Determinarea starii fiziologie a aparatului cardiovasvular

Proba ortostatica

Pentru evaluarea activităţii inimii se folosesc probe active şi pasive ortostatice, şi probe cu efort.
Proba ortostatică activă se realizează în modul urmator: 5 minute stati culcat pe spate , după care măsurati FCC intr-un minut. Apoi va ridicaţi, un minut va odihniti şi masuraţi FCC în picioare într-un minut.
După diferenţa dintre FCC culcat şi în picioare se judecă despre reacţia sistemului cardiovascular la efort în timpul schimbarii poziţiei corpului.   Aceasta ne oferă posibilitatea de a evalua starea funcţională a mecanismelor de reglare si  gradul de antrenare a organismului. Diferenţa 0-12 bătăi arată o pregătire fizică buna. La un om sănătos fără pregătire fizică diferenta e de 13-18 bătăi. Diferenţa 18-25 bătăi- este dovadă a lipsei pregătirii fizice. Diferenţa mai mare de 25- denotă surmenajul sau o maladie, e nevoie de adresat  la medic.
PAd în efort minim nu se schimbă, iar în efort intens-creşte cu 5-10mm. Dacă apar senzaţii subiective de pulsare în regiunea capului, greutate la ceafă, zgomot în urechi, greaţă, e necesar de întrerupt exerciţiu şi de adresat la medic.
Este cunoscut faptul, că FCC şi PAd în normă coincide. Medicul ungar Kerdo a propus formula IK(indicele Kerdo)= Pad/FCC. La oamenii sanatosi acest indice se apropie de 1. În cazul dereglării reglării nervoase sau umorale acesta e mai mare sau mai mic de 1.
Coeficientul economizării circulaţiei (CEC) reflectă propulsarea sângelui într-un minut.
CEC= (PAs-Pad)×FCC. La un om sanatos CEC e egal cu circa 2600. Daca e mai mare, denota dificultati in activitatea sistemului cardiovascular.

Imediat dupa efort fizic FCC poate sa se dubleze comparativ cu starea de repaus. Insa peste 2 minute valoarea FCC nu trebuie sa depaseasca FCC in repaus ×1,5, iar peste 10 minute sa se apropie de valoarea initiala.

debitul sistolic şi  munut-volumul sîngelui. Influenţa efortului fizic asupra parametrilor principali ai sistemului cardiovascular.

Presiunea sangvină este necesară pentru mişcarea sângelui prin vase. Valoarea PS este determinată în special de lucrul cordului, diametrul vaselor, gradul elasticităţii vaselor şi vîscozitatea sîngelui. Cea mai mare presiune se înregistrează în sistemul arterial, mai ales în aortă. PA în aortă este unul din principalii parametri ai starii sistemului circulator. Pe măsura distanţării vaselor de la inimă PS treptat se reduce Cea mai mică valoare a PS se constată în sistemul venos, de exemplu, în venele cave ea e mai joasă şi decît cea atmosferică. Presiunea sangvină în sistemul circulator permanent se schimbă. Tensiunea maximă se constată în timpul sistolei ventriculului stîng, cînd sângele este propulsat cu forţa în aortă. Această PA se numeşte sistolică (PAs). În diastolă PA scade –diastolică (PAd)

Diferenţa dintre PAs ţi PAd  se numeşte presiunea pulsului (PP).

Aceasta  (PP) indirect reflectă volumul sîngelui propulsat în aortă şi este un indiciu al stării funcţionale al sistemului cardiovascular.

În artera brahială PAs echivalează cu  110 - 125 mmHg., iar PAd - 60 - 85 mmHg

La copii PS e mult mai redusă decît la adulţi. Cu cît e mai mic copilul, cu atât mai elastice sunt vasele lui, mai larg este lumenul, mai dezvoltată reţeaua de capilare, deci, mai joasă e PS. Cu vîrsta PAs şi PAd creşte.

Mai rapid PA creşte în primul an de viaţă. Pînă la 5 ani la fete şi băieţi PA e aproape egală . În perioada 5-9 ani PA e mai mare la baieţi

Atingînd valoarea  110 - 120 / 60 - 70 mm Hg, PA o perioadă lungă de timp se menţine la această valoare. La bătrâneţe nivelul PA la femei creşte mai semnificativ. PP creşte de asemenea. După 80 ani PA se stabilizează la acest nivel la barbaţi, iar la femei chiar se reduce.

Formula pentru calcularea PA la copiii  de peste 1 an: 90 + 2n (n – numărul de ani). PAd la copii de pînă la un an constituie de la 2/3 pînă la 1/2 din valoarea PAs, la copiii de peste un an -60 + n (n - ani). Limita superioară a normei PAs -105 + 2n, PAd - 75 + n. Limita inferioară a PAs - 75 + 2n, PAd - 45 + n (n - ani).