DIFERENTIEREA SI SPECIALIZAREA INTERHEMISFERICA
Una dintre directiile principale prin care s-a realizat cresterea capacitatii informationale si adaptative a sistemului nervos al creierului, o constituie multiplicarea nuvelelor integrative pe verticala si dublarea structurilor pe orizontala.
Aceasta tendinta este pregnant exprimata la nivelul creierului uman al telencefalului. Aici avem de-a face cu doua hemisfere cerebrale aproximativ identice din punct de vedere anatomohistologic. In mod normal ele nu sunt formatiuni izolate una de cealalta. Dimpotriva fiind legate anatomic prin intermediul fasciculelor comisurale (cea mai importanta fiind comisura corpului calos), cele doua hemisfere interactioneaza strans si in plan functional.
Pe baza investigatiilor psihologice, electrofiziologice si neurochirurgicale s-a formulat concluzia dominantei hemisferice. O anumita functie este integrata in mai mare masura intr-o hemisfera care poarta denumirea de dominanta decat in cealalta denumita corespunzator nedominanta.
Statistic, la om, dominanta este hemisfera stanga iar subdominanta hemisfera dreapta. Indicatorii primari ai dominantei hemisferice sunt furnizati de gradul de asimetrie functionala a celor doua maini, a celor doua picioare si a celor doi ochi. Pe aceasta baza se disting 3 situatii posibile:
1. dominanta mainii drepte, a piciorului drept si a ochiului drept a caror reglare depinde esentialmente de emisfera stanga, considerata dominanta.
2. Dominanta mainii stangi, a piciorului stang si a ochiului stang a caor comanda se afla in competenta hemisferei drepte care in acest caz va fi dominanta.
3. Relativa echivalenta functionala intre mana dreapta si mana stanga, intre piciorul drept si piciorul stang, intre ochiul drept si ochiul stang, ceea ce semnifica o slaba asimetrie functionala a celor doua hemisfere.
Analizele statistice arata ca prima situatie este cea mai frecventa, ea fiind intalnita la peste 80% din populatia indivizilor umani, ceea ce face ca, in principiu, cand se vorbeste de emisfera dominanta sa se aiba in vedere emisfera stanga.
Cea mai putin frecventa fiind mai degraba o exceptie, este situatia de echivalenta functionala.
Printre functiile mai puternic lateralizate, judecand dupa efectul leziunilor hemisferice unilaterale se inumara: praxia manuala, praxia membrelor inferioare, limbajul si functiile de simbolizare-abstractizare-generalizare.
In prezent, problema diferentierii si specializarii functionale a celor doua hemisfere cerebrale se afla in centrul cercetarilor neurologice si psihoneurologice.
Aspectele mai controversate sunt urmatoarele doua:1) daca lateralizarea si efectul de dominanta sunt predeterminate (realizandu-se in virtutea unui program inclus in repertoriul genetic) sau sunt dobandite (constiuindu-se in cursul ontogenezei, in contextul instruirii, al asimilarii deprinderilor de utilizare a obiectelor si uneltelor) ; 2) cat de accentuata si transanta trebuie considerata aceasta specializare.
Primul aspect pare sa fie mai usor de rezolvat, luandu-se in consideratie datele cercetatorilor de psihologie genetica. Acestia arata ca lateralizarea nu se manifesta de la nastere; ea incepe a se constitui dupa varsta de 1,6 ani cand copilul este pus in mod sistematic in situatia de a utiliza diferitele obiecte si unelte pentru propriile necesitati si pentru indeplinirea unor sarcini date de adult. Preferinta pentru lateralizarea de stanga sau de dreapta este insa conditionata de caracteristicile organizarii structural-functionale generale a creierului, constituite in cursul evolutiei istorice.
Aceasta este dovedita si de faptul ca probabilitatea unor descendenti stangaci este semnificativ mai mare in familiile in care exista sau au existat stangaci decat in familiile in care nu exista asemenea antecedente.
Cel de-al doilea aspect se dovedeste mult mai complex. Opiniile oscileaza intre doua extreme : cea a diferentierii si specializarii absolute, fiecare hemisfera realizand o alta lume spirituala si cea apunerii la indoiala a unei diferentieri si specializari relevante.
Dupa parerea noastra, in lumina principiilor economiei si redundantei foarte puternic afirmate in organizarea structural-functionala a creierului, asimetria functionala interhemisferica se impune ca o realitate necesara. In acelasi timp insa faptul ca orice conexiuni reflex-conditionata noua, este dublata adica reprezentata si integrata simultan in ambele hemisfere, ne arata ca aceasta asimetrie nici nu trebuie absolutizata. Metodologic singura care corespunde realitatii este ipoteza complementaritatii. Potrivit acestei ipoteze, cele 2 hemisfere interactioneaza si se completeaza reciproc in integrarea si realizarea unitatii de ansamblu a sistemului comportamental. De aceea afectarea acestei interactiuni si scindarea (izolarea ) celor doua hemisfere vor avea ca efect principal tocmai destramarea unitatii vietii si activitatii psihice, aparitia raporturilor conflictuale intre comenzile hemisferei stangi si a celei drepte ceea ce in situatii reale creeaza dificultati de alegere, comportamente contradictorii si stari de dezorganizare si confuzie.
Intreaga gama a tulburarilor care apar in urma lezarii cailor de asociatie intrahemisferice, si a celor comisurale interhemisferice a fost reunita sub denumirea de sindrom de deconectare.
In cazul scindarii lezionare a celor doua hemisfere, este afectata, posibilitatea dublarilor si transferurilor senzorio-motorii. Aceasta inseamna ca o invatare senzoriala sau motorie in cadrul hemisferei stangi, sa spunem, nu va mai putea fi transferata spontan si celeilalte hemisfere drepte.
De asemenea invatarea de a diferentia si identifica un obiect in cadrul unei modalitati senzoriale (vizuale) nu se va mai transpune la nivelul altei modalitati senzoriale (tactil chinestezice).
Observatiile asupra bolnavilor cu sectiuni de corp calos, duc la concluzia ca intregul comportament al acestora se desfasoara de o asemenea maniera ca si cum cele doua hemisfere ar functiona separat, independent. Ca aspecte mai semnificative s-a constatat ca functiile lateralizate sunt cel mai eficient indeplinite de emisfera dominanta. In vreme ce sarcinile verbale, adresate emisferei stangi sunt rezolvate corect, aceleasi sarcini adresate emisferei drepte nu pot fi solutionate. Invers sarcinile video-constructive adresate emisferei drepte sunt rezolvate corect; aceleasi adresate emisferei stangi raman fara raspuns. De aici rezulta rolul extrem de important al conexiunilor interemisferice in sistematizarea, unificarea si utilizarea in comportament a structurilor imagistico-intuitive si a celor formal-abstracte, a componentelor afectiv-motivationale si a celor cognitiv-rationale, a structurilor automatizate si a celor voluntare, a experientei acumulate anterior si a celei abia achizitionate. Acestea sunt urmatoarele:
1) Limbajul avand o organizare unltidimensionala cu verigi diferite presupune o baza neuronala larga si o schema logico-operationala unitara in care sunt incluse zone din toti lobii cerebrali astfel: a)pentru realizarea perceptiei limbajului oral sunt solicitate zonele auditive din lobul temporal indeosebi prima circumvolutie (centrul Wernicke).
Lezarea acestei zone duce la destramarea modelelor auditive interne ale cuvintelor si implicit la tulburarea decodificarii fluxului vorbirii celor din jur (afazia senzoriala); b) actul vorbirii,adica, punerea in functiune a aparatelor motorii si conectarea in anumite scheme articulatorii a miscarilor lor reclama zonele motorii din lobul frontal indeosebi a celor din circumvolutiunea a trei (centrul Broca si alte zone din jur). Leziunile produse la acest nivel afecteaza primordial capacitatea pacientului de a produce independent limbajul oral. In genere, functia miscarii organelor fonatorii se mentine realizandu-se adecvat in cadrul altor comportamente ( in actul mancarii sau al intonarii muzicale). Aceasta inseamna ca afazia de tip expresiv trebuie explicata prin destramarea modelelor interne ale schemelor articulatorii. Ea face imposibila sau dificila atat selectarea din repertoriul posibil al secventelor motorii corespunzatoare cat si legarea lor intr-o structura expresiva unitara; c) actul citirii reclama participarea zonelor primare si asociative din lobul occipital cu a celor motorii din lobul frontal si cu a celor auditive. Deci tulburarea citirii poate fi provocata fie de leziuni ale zonelor motorii, fie din leziuni ale zonelor vizuale, fie de afectarea interactiunii dintre zonele motorii si vizuale pe de-o parte si cele auditive pe de alta parte; d) constructiile semantice compelxe care confera limbajului functia generalizatoare, reclama participarea unor zone asociative de ordin superior situate la intersectia traseelor de comunicare intre zonele integrative primare (intre analizatorii verbomotor, auditiv si vizual).
2)Configuratia mecanismelor neurofiziologice nu este predeterminata ci se formeaza in cursul ontogenezei. Specializarea diferitelor zone in realizarea unei verigi sau alteia a sistemului limbajului este rezultatul invatarii al exercitiului, fiind deci mai pronuntata si mai pregnant individualizata la adultdecat la copil. Prin aceasta se explica si diferentele individuale care se consemneaza in schema concreta de organizare a mecanismelor limbajului. Numai zonele mari pot fi aceleasi la mai multi indivizi, elementele concrete de detaliu variaza in limite apreciabile. Dovada si faptul ca leziuni asemanatoare pot da efcte perturbatoare diferite.
3)Lateralizarea in ceea ce priveste integrarea structurilor limbajului este relativa. Nu se poate sustine ca limbajul se integreaza exclusiv si in totalitate doar la nivelul hemisferei dominante. Ambele hemisfere conlucreaza atat in procesul de formare a sistemului limbajului, cat si in realizarea in act, a diferitelor laturi si verigi ale lui. Ceea ce se poate afirma este ca ambele hemisfere au acelasi rol. Emisfera dominanta realizeaza structurile verbale mai complexe discursive, bazate pe transformari si combinatii semantice multimediate, deductive si transductive in vreme ce emisfera subdominanta performeaza integrari mai simple, sprijinite mai mult pe experienta si pe imagine.
Rezultatul testului la schizofrenie (vezi postarea cu aceiasi denumire).
Dacă ai văzut numai părțile convexe ale măștii, ești sănătos. Cercetătorii susțin, că creierul omului sănătos percepe incorect imaginea (iluzie optică). În timp ce el privește acest video, între lobul occipital (zonele vizuale) și lobii frontali și parietal apare un circuit de impulsuri, care însă nu se manifestă la cei bolnavi.
O remarcă-acest test nu este adevăr în ultima instanță!!!!!! Pentru a pune un diagnostic, medicul face mai multe investigații.
Temperamentul NERVOS
Temperamentul dumneavoastra este considerat �copilul teribi al caracterologiei. Este reprezentat prin nume ilustre ale istoriei artei: Byron, Chopin, Baudelaire, Dostoievski, Gaugain, Mozart, Edgar Poe, etc. Temperamentului nervos i s-au consacrat volume intregi de cercetari si analize profunde din care am selectat cele mai importante observatii.
Temperamentul nervos nu trebuie asociat cu un om sco din sarite, decat in anumite ocazii. Este adevarat ca stapanirea de sine este mai curand o mare dorinta pe care o aveti, decat o virtute cu care ati fi daruit de la natura.
Principala dumneavoastra problema este dispozitia, prea se schimba usor, cu si fara motiv. Prea va strica in targ, la examene, in societate, intentiile cu care ati pornit initial de acasa. Poate ca sunteti emotiv, impresionat de prea multe lucru uneori mimica, vocea, miscarile pe care le faceti nu va asculta ca pe altii, impenetrabilii pe care ii invidiati.
Este sigur ca sunteti afectiv, in sensul ca aveti o traire sufleteasca foarte vie, contradictorie si care va influenteaza puternic actiunile. Pentru ca discutam despre actiuni trebuie sa observam ca emotivitatea si nevoia dumneavoastra permanenta de emotii este in serioasa contradictie cu activitatea dumneavoastra, discontinua si nu intotdeauna eficienta. Ati dori sa faceti multe lucruri si incepeti multe dar, prea des insa, actiunile dumneavoastra raman in faza de intentie.
Tot ceea ce va putem recomanda in aceasta privinta este sa faceti cat mai putine compromisuri, sa nu fiti comod si sa va alegeti o munca, fie ea si dificila, dar care sa va placa intr-adevar si care in acelasi timp sa va oblige la ordine si autoorganizare. Daca va veti iubi profesiunea, nimic nu va poate impiedeca sa aveti rezultate excelente.
Mai avem o sugestie: temperamentul nervos sufera de o permanenta lipsa de energie in contradictie cu sensibilitatea si imaginatia sa bogata si de aceea este bine sa o economisiti.
O trasatura importanta pe care o aveti este nerabdarea, viata aici si acum. Nici un temperament nu este mai legat de prezent ca si dumneavoastra. Pe de o parte este o mare calitate: sunteti un adevarat seismograf al schimbarilor, al problemelor spontane, gata sa reactionati prompt, sa va adaptati la ele si sa-i ajutati si pe altii sa le observe. Reversul promptitudinii este frecventa contradictie, pe care cei din jur v-o reproseaza des, intre ce spuneti ieri si ce faceti astazi si, poate, lipsa de obiectivitate cu care sustineti si argumentati vreun punct de vedere care va convine pe moment.
In legatura cu modul de a comunica, specialistii considera ca nervosul are mai mult ca oricine tendinta, uneori agasanta, de a critica de dragul criticii ti contradictiei, sa vorbeasca mai mult despre lucruri sau despre altii si mai putin despre el insusi.
Temperamentul SENTIMENTAL
Sa incepem cu o precizare: impartirea antica a lui Hyppocrate, cuprinzand temperamentele: coleric, sangvinic, melancolic si flegmatic are tendinta sa va repartizeze in categoria melancolicilor. Dupa o apreciere superficiala un om sentimental este considerat adesea melancolic.
Nimic nu este mai gresit decat sa consideram sentimentalul un temperament slab. Banuim ca nici dumneavoastra nu ati accepta aceasta tipologie si v-ati considera undeva la mijloc, intre celelalte temperamente.
In realitate aveti o trasatura care nu este deloc slaba emotivitatea. Oricare dintre temperamentele emotive are o viata interioara de o bogatie care respinge epitetul slab. Dovada este data de biografiile unor sentimentali celebrii ca Alfred de Vigny, Jean Jack Rousseau, Leconte de Lisle, astfel incat s-a ajuns la concluzia ca sentimentalii prezinta un numar aproape infinit de varietati care nu se lasa reduse prea usor la un singur tip.
Temperamentul dumneavoastra este frate cu tipul nervos, de care il aproprie si carenta de energie. Citind descrierea nervosului ati gasit probabil multe lucruri care vi se potrivesc. In ciuda acestor puncte comune, cele doua firi sunt adesea in contradictie: daca nervosul ramane un vesnic adolescent iritabil, sentimentalul este mai curand un permanent copil fragil si sensibil. Daca nervosul are uneori tendinta sa fie egoist, sentimentalul este mai curand egocentric, in sensul ca pentru dumneavoastra tot ce se petrece in jur apare ca o problema personala.
Ceea ce va deosebeste cel mai mult de nervos (si va aproprie de pasionat si flegmatic) este desfasurarea in timp a vietii sufletesti. Traiti mai curand in trecut si in viitor decat in prezent. Vi se poate reprosa ca nu stiti sa uitati. Sensibil si tentat spre autoanaliza, chiar daca nu va place, din teama sau din rezerva, sa va destainuiti altora, va supuneti unei continue autoaprecieri, din pacate adesea subiective.
Va cunoasteti mai bine slabiciunile decat fortele. Pentru dumneavoastra principala problema este vointa, depasirea acelei nesigurante, a neincrederii in sine, care va este proprie. Exista o mare contradictie intre idealurile pure si perfecte pe care le aveti si acest sentiment de neputinta (de altfel nerealist). Multi sentimentali manifesta o resemnare anticipata, avand o adevarata fascinatie a esecului, subtil exprimata in zicala populara: mai bine un sfarsit cu spaima, decat o spaima fara sfarsit.
Pentru ca am inceput prin a descrie temperamentul dumneavoastra, asa cum se manifesta in special in adolescenta, trebuie sa mai notam subiectivitatea dumneavoastra analitica atentia excesiva pe care o aveti pentru amanunte - astfel incat adesea din cauza copacilor nu vedeti padurea, timiditatea si nehotararea paralizanta pe care o simtiti atunci cand trebuie sa actionati.
Despre sentimentali se spune ca, spre deosebire de nervosi, care incep mereu si nu termina niciodata, ei se pregatesc mereu si nu incep niciodata.
O interesanta trasatura a temperamentului dumneavoastra este reactia la situatiile grave. Paradoxal, in timp ce micile neplaceri si piedici va tulbura profund, atunci cand obstacolul sau pericolul devine clar si nu mai poate fi amplificat prin imaginatie, reactionati cu mult echilibru si curaj. Mentionam acest lucru deoarece faptele eroice ale sentimentalilor I-au uimit de multe ori pe cei din jur si au fost chiar relatate de scriitori.
Temperamentul COLERIC
Asemenea pasionatilor, flegmaticilor si sangvinicilor, si temperamentul
dumneavoastra este considerat puternic. Va caracterizeaza in esenta trei trasaturi: o emotivitate puternica, multa energie si o mare legatura cu prezentul.
La coleric dialectica interioara este mai putin utila. El este tentat atunci cand nu reuseste ceva sa schimbe mai curand obiectele sau situatiile din jurul sau, decat pe el insusi. O alta trasatura peste care psihologii va recomanda insistent sa treceti este cea sintetizata intr-o expresie caracteristica pentru dumneavoastra: sunt asa cum sunt si trebuie sa ma luati ca atare, trasatura excelent exprimata in celebrul daca voi nu ma vreti, eu va vreau al lui Alexandru Lapusneanu.
Desigur, nu este nimic rau in faptul ca, foarte natural, aveti initiativa si conduceti grupul in care va aflati. Necazurile apar atunci cand datorita firii dumneavoastra prea aprinse, impulsive, prea putin controlate, mai ales in adolescenta, vi se intampla sa faceti gafe sau sa intreceti masura.
Temperamentul dumneavoastra are o mare calitate: caldura, usurinta cu care vorbiti cu oamenii, reconfortante chiar si pentru temperamentele mai reci (flegmaticii, nonsalantii, melancolicii).
Altfel, o trasatura importanta a temperamentului coleric este valoarea mare acordata actiunii. Psihologia si literatura de specialitate au descris de multe ori destine tumultoase ale unor colerici ca Beaumarchais sau Hemingway, care au avut tendinta sa traiasca mai multe existente, sa cunoasca tot, sa realizeze tot.
Alti colerici, desi excelent dotati, au realizat foarte putin, fiindca n-au reusit sa se restranga doar la cateva domenii. Strunit prin educatie si integrare in colectiv, temperamentul dumneavoastra se indulceste si devine mai stabil si mai intelept.
Temperamentul PASIONAT
Temperamentul pasionat a fost supranumit temperamentul celor trei forte: afectivitatea puternica, activitatea intensa si tenacitatea.
Daca nu se poate vorbi despre superioritatea prin definitie a unui temperament, se poate spune despre cel pasionat ca este cel mai intens. Ceea ce iese in evidenta la dumneavoastra este intensitatea dramatica si concentrarea trairilor. Marii pasionati ca: Napoleon, Marie Curie, Blaise Pascal, Lev Tolstoi, Ludwig van Beethoven, Luis Pasteur, au vrut totul. Spre deosebire insa de temperamentul coleric, pasionatii intuiesc ca nu pot ajunge departe decat stabilindu-si o directie unica, mergand in profunzime. De aceea se spune ca pasionatul prefera absolutul totalitatii.
Pentru ca am inceput descrierea cu superlative si pentru ca nu dorim sa va magulim gratuit amorul propriu, va precizam ca pasionat nu inseamna cu tot dinadinsul genia. Prea de multe ori unii pasionati nu se realizeaza, sau nu creeaza nimic, pentru ca nu isi indreapta fortele spre directii sociale utile.
Este un temperament echilibrat. Echilibrul dumneavoastra este insa scump platit, fiind, dupa cum va dati si singur seama, rezultatul unui efort de strunire a tensiunilor pe care vi le produc emotivitatea intensa si dorinta de a realiza cat mai mult. Din cauza acestor presiuni interioare, diferentele de comportare, de personalitate intre reprezentantii temperamentului dumneavoastra sunt foarte accentuate.
Caracterologii francezi considera ca pasionatii se manifesta de la singuratatea cea mai abstracta si nedreapta pana la un adevarat model de echilibru si sociabilitate in functie de gradul lor de interiorizare. In orice caz, ceea ce sunteti la maturitate, gasirea unei vocatii, depinde in cea mai mare masura de ceea ce psihologii numesc dialectica personala, modul in care va construiti constient si voluntar o personalitate fata de care aveti toata raspunderea. Este motivul pentru care autoaprecierea acelor lucruri pe care nu le cunoastem despre noi insine, sau daca le banuim ne este frica sa le afirmam cu certitudine, constituie o adevarata datorie a temperamentului dumneavoastra.
Ca si pentru sentimentali, trecutul, copilaria, amintirile au o mare importanta pentru dumneavoastra. Puterea de munca si dorinta de activitate va orienteaza insa mai mult spre viitor, pentru ca traiti mai mult pentru viitor. Napoleon spunea: am trait totdeauna cu un avans de doi ani.
Cei mai activi reprezentanti ai temperamentului pasionat au o obsesie a folosirii timpului care curge prea repede, supraincarcandu-si zilele, scurtandu-si noptile, renuntand la tot in favoarea muncii care ii pasioneaza. Pasteur remarca: un singur lucru poate fi interesant munca.
O trasatura negativa spre care este posibil sa tindeti e duritatea, neglijenta fata de oamenii cu care veniti in contact. Uneori vi se reproseaza individualismul, izolarea de cei din jur sau, dimpotriva, tendinta de a-i domina, de a spune eu in loc de noi. Adevarul este ca oricat de multa energie, fermitate si independenta ati avea, in afara colectivului nu puteti realiza nimic viabil.
O ultima remarca despre dragoste. Caracterologii va avertizeaza asupra tendintei de a reactiona dupa cum urmeaza: ii daruiesc celui iubit (celei iubite), toata viata mea, ceea ce se poate traduce si in: il (o) oblig sa traiasca numai viata mea, nu si pe a sa proprie, pe care eu oricum nu o inteleg. Pasionatii vor sa faca fiintei iubite tot binele sau, daca nu se poate asa, tot raul de care sunt in stare.
Poate ca principala primejdie a temperamentului dumneavoastra, atat de dotat, este excesul, fie in munca, fie in familie, in relatiile din societate, cu oamenii de care aveti mare nevoie, iar principala cale spre succes este modestia, deschiderea spre lume si spre oameni.
Temperamentul SANGVINIC
Temperamentul dumneavoastra a fost mult timp considerat, si nu intamplator, prototipul omului normal. Nonemotiv, capabil de o activitate sustinuta, reactionand prompt la realitatile inconjuratoare si, in general, echilibrat, nu va remarcati de obicei ca avand deosebite probleme psihologice. Aceasta explica si interesul mai redus al temperamentului dumneavoastra pentru investigatii de tipul acestui test.
Psihologii sunt de obicei de acord ca principala dumneavoastra calitate este bunul simt, care va face sa va bucurati de viata si sa nu aveti dificultati in relatiile cu oamenii pe care stiti sa-i luati asa cum sunt, punand foarte rar la inima micile conflicte pe care, de altfel, aveti priceperea sa le transformati in jocuri.
Apartinand unui tip care stie sa se exteriorizeze fara sa se aprinda si sa-si piarda controlul, sociabil si plin de respect fata de normele, va remarcati in sens pozitiv, dar si negativ prin abilitatea de a manevra oamenii si lucrurile in propriul interes. Caracterologii remarca tendinta tipului dumneavoastra de a pune la punct o tehnica a reusitei bazata pe experienta, sau retete de care stiti sa nu va indepartati, obtinand maximum de confort material si moral.
Ar fi totusi o eroare sa transformam normalitatea intr-o vina si dorinta justificata a oricui de a trai mereu mai bine si fara conflicte in oportunism.. Nenumaratele exemple de sangvinici ca: Montesquieu, Giradoux, Anatole France, Montaigne, Helvetius, vin sa demonstreze inca o data ca nu exista temperamente negative sau pozitive si ca in nici un caz personalitatea constienta si responsabila a unui om nu poate fi explicata prin integrarea pasiva a unui dat innascut. Retinand aceste precizari, putem aminti in continuare dintre observatiile referitoare la temperamentul sangvinic, aptitudinea de a pastra din viata ceea ce este placut, amical, util si de a neglija pur si simplu lucrurile neplacute, dar evitabile. Fugi de rele, cruta-ti mahnirile, nu duce stirile rele si nu le primi, spune Gracian intr-o viziune tipic sangvinica.
Traind activ, muncind eficient, fara graba, cu optimism si prudenta, deschis spre orice experienta utila si agreabila, rezistent si echilibrat, sangvinicul a fost considerat de unii psihologici un temperament ideal. Ca orice temperament si acesta are insa dezavantajele sale, cum ar fi adaptabilitatea rapida, buna pentru activitati creatoare poate sa nu mai fie valoroasa in relatiile cu oamenii si indeosebi in ordinea morala.
Modul in care stabiliti relatiile cu oamenii este piatra de incercare a posibilitatii si vointei dumneavoastra de a dezvolta si perfectiona o personalitate multilaterala care sa se identifice comunitatii umane.
Temperamentul FLEGMATIC
P. Grieger il numeste impenetrabil din cauza foarte retinutei exteriorizari a vreunei emotii. Realitatea este (asa cum adesea emotivii nu sunt in stare sa inteleaga) ca permanenta stapanire de sine, care va caracterizeaza, poate ascunde ca la oricare alt om o mare varietate de trairi si imbolduri. Ceea ce contrariaza in autocontrolul dumneavoastra este originea sa gandita si voita. Echilibrul, rabdarea, vointa, meditatia, care sunt in general calitatile temperamentului dumneavoastra, au reprezentanti remarcabili ca: Charles Darwin, Pierre Curi, George Washington, Berthelot, Lavoisier, Franklin sau Kant.
Autoreconstructia logica si voluntara pe care v-o atribuie psihologia mascheaza adesea o emotivitate destul de puternica. Multi flegmatici se apropie de pasionati sau sunt pasionati care au reusit sa-si impuna un puternic autocontrol. Datorita acestei obiectivitati, temperamentul dumneavoastra refuza sa va determine sa va angajati in vreo actiune inainte de a fi avut suficient timp sa observe si sa aprecieze prudent si distant. De aici, o serie de ocazii in care pierdeti trenul la figurat desigur, niciodata la propriu.
Pentru dumneavoastra totul se traduce in probleme care trebuie cantarite si rezolvate pe baza unor reguli si legi generale. Din cauza economiei de mijloace, pareti adesea mai putin activi, iar unii va pot considera chiar lenesi, ceea ce nu este cazul.
Temperamentul dumneavoastra se caracterizeaza si prin timpuria aparenta adulta. Despre Lavoisier un biograf remarca: la douazeci de ani era un barbat in toata firea, n-a avut tinerete. In copilarie este probabil ca ati fost linistit si serios, nici entuziast, dar nici negativist, de obicei atent, ascultator, adaptabil la un colectiv, dar putin comunicativ. Este interesanta tendinta pe care o aveti, de a va elimina din comportare orice nu ar avea vreun scop sau explicatie.
Aproape puteti fi recunoscut de oricine dupa formula preferata: Este logic sau Nu este logic.
Temperamentul AMORF
Slabiciunea temperamentului dumneavoastra se manifesta pregnant in situatiile critice. Altfel reprezentantii acestui temperament nu se divulga si se recomanda mai degraba prin ceea ce au pregnant: mobilitate si echilibrare.
In conditii de lucru neprimejdioase, nealarmante, cei cu temperamentul amorf actioneaza normal si chiar dovedesc rabdare, spirit de analiza detaliata, constiinciozitate.
Revenind la temperamentul dumneavoastra, trebuie sa-l diferentiem de cel melancolic prin plasticitatea sa mare si prin legatura directa cu realitatea imediata. De aici si constatarea ca viata dumneavoastra depinde in cea mai mare masura de mediul in care traiti, de educatie, scoala, locul de munca. Potrivit parerii lui Scheldon, sunteti prin excelenta omul pe care il defineste si il determina meseria pe care o are.
Reprezentantii temperamentului amorf se pot remarca prin rezultatele excelente atunci cand isi descopera si folosesc vreo aptitudine speciala. Este cazul fabulistului La Fontaine sau al celebrului actor Alec Guiness. De altfel, multi actori apartin acestui tip de temperament datorita plasticitatii si rezonantei lor innascute.
Principala resursa prin care va puteti depasi inhibitiile este inteligenta. Problema este sa puneti in aplicare concluziile juste la care ajungeti. La temperamentul dumneavoastra trebuie precizat mai mult ca oriunde, caracterul lui psihic. Multi cred ca un temperament slab inseamna neaparat un fizic plapand si o aparitie palida.
Nimic mai gresit. Aceasta caracteristica a temperamentului dumneavoastra se refera nu atat la resurse cat la economia de energie, deoarece nu sunteti lipsit de robustete, de forta si rezistenta fizica, capabil fiind de numeroase rezultate sportive. De altfel, multi amorfi isi aleg ocupatia de profesor de sport, caci sunt asemanati cu un motor care demareaza lent si are nevoie de mult carburant si scantei puternice.
Accentuam: cautati aceste scantei la cei din jur. Cautati profesiuni in care impulsul spre activitate sa vina de la altii, fie prin organizare disciplinata, cum este armata, fie prin contactul cu un public permanent si variat care sa va ceara sa actionati, cum sunt actorii si profesorii.
Sociabil, conciliant (poate superficial), va va fi usor sa va adaptati. Probabil ca marea confruntare pe care trebuie sa o aveti pentru a realiza ceva in viata va fi impotriva celui mai mare dusman pe care il aveti comoditatea.
Temperamentul MELANCOLIC
Nonemotiv, inactiv, interiorizat si avand tendinte sa amane totul, melancolicul se hotaraste greu sa actioneze. Ca si temperamentul nonsalant, temperamentul dumneavoastra a fost multa vreme neglijat si gresit inteles de caracterologi.
Este de remarcat ca temperamentul dumneavoastra este opus simetric celui coleric. Lipsit de multe dintre calitatile acestuia, melancolicul are in schimb altele. Trebuie sa va spunem ca pentru temperamentul dumneavoastra este mai mult ca oriunde adevarata constatarea ca nu exista trasaturi psihologice innascute bune sau rele prin sine, ci orice trasatura devine utila, valoroasa sau daunatoare in functie de educatia si autoeducatia responsabila.
Sa mentionam cateva aspecte negative ale temperamentului dumneavoastra. In primul rand tendinta de a se strecura neobservat, de a se confunda cu decorul. Apoi, caracterul ascuns, inchis, care de multe ori este cauza lipsei de intelegere a celor din jur. Un al treilea dezavantaj pe care multi psihologi il considera principal este inclinatia spre o reverie neconstructiva, care se rupe de realitate.
Totusi aceste scaderi isi gasesc antidotul in acelasi mare catalizator al valorii umane care este de fapt pentru toti oamenii, indiferent de orice clasificare temperamentala, inteligenta, participarea sociala si munca.